Se scuipă pe capete
vorbe încâlcite pentru alţii
care le-au auzit doar c-o ureche
pentru că cealaltă era ocupată
cu o cască de telefon performant
în timp ce o oarecare aplicaţie
le înjumătăţea perceperea corectă
a ceea ce se vrea a înţelege şi de-aceea
au răsărit pe ici pe colo bârfe şi-apoi
au început să-nflorească pe-o ramură
imensă noduroasă şi puturoasă.
Ramura se numeşte prostia întruchipată
căzută de pe un trunchi al ignoranţei
intenţionate pentru că răutatea şi invidia
taie-n bucăţi inteligenţa şi-o împrăştie
în aer printre stropii de ploaie sau prin
vâjâitul vântului ce aruncă în toate direcţiile
putregaiul gândurilor urâte care nu suportă
lumina şi dansul razelor de soare.
Se înmulţesc bârfele scuipate până fac
clăbuci transformându-se în flegme
din ce în ce mai mari şi mai greţoase
pentru timpanele sănătoase care le-aruncă
pe limbă şi de-acolo alunecă precum
apa de pe o cascadă neîntreruptă dintr-un
izvor ştiut şi misterios în acelaşi timp
jucându-se cu neştiinţa celor avizaţi
în lumea plină de conştinţe jerpelite
de minciuni invidii răutăţi care mai de care
mai bizare şi inexplicabile.
Şi-aşa hora bârfelor face cerc în jurul
tuturor fără să conteze de unde şi până unde
s-au pornit primii paşi de joc îndrăcit
căzând pe capete mai mult nevinovate
că cele vinovate ţin hăţurile strâns în chingi
pentru a supravieţui
cu orice preţ sau scop ce-i definesc
în concepţia lor ca învingători.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii