07. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea I: Apropierea şi Incantația Sudului
Misterul orelor nespuse (sonetul VII)
Unde realul își cedează visul,
Secundele își pierd din greutate,
Iar orele, de veghe dezlegate,
Ne lasă-n dar întreg paradisul.
Când dincolo de forme și păcate,
Un nevăzut hotar e-acum învinsul,
Sub cerul unde cald ne fuge înscrisul,
Sufletele ne sunt îngemănate.
E un mister ce nu cere cuvinte,
O plutire ușoară-n nemișcare,
Deasupra lumii ce-a rămas în legendă.
Pe brațul tău lăsându-mă aminte,
Trăiesc această noapte ca o floare
Ce-n miez de vară timpul îl suspendă.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii