Îngeri vin, în cor îţi cântă.
Îţi sărută mâna sfântă.
Şterge-ţi lacrimi, nu ofta
Maică, azi, de ziua ta.
Flori de crini îţi dăruiesc
Semn că paşii tăi iubesc;
Paşi mărunţi şi omeneşti
Te-au purtat, pură cum eşti,
Înspre acele lumi cereşti
Cu smerenie, iubire,
Fără pic de răzvrătire,
Pe noi să ne mântuieşti
De păcate strămoşeşti.
Tot de mâna lui creată,
Floarea cea nevinovată,
Picătura dintr-o mare,
Stea-n adânc şi stea sub soare,
EL zidit-a în tine toată
Dragostea adevărată.
Şi-apoi primul Lui cuvânt
Neînţeles de om de rând.
Şi-n cea tainică unire
Dumnezeu să-ţi fie mire,
Tu care însemni iubie,
Vasul preacinstit, curat,
Trupul cel făr' de păcat,
Bucurie şi a lumii veselie,
Pe tine, Sfântă Marie,
Din iubire te-a ales;
Ce-a sădit EL a cules.
Doar pe tine din copii
Mamă pruncului să-i fii
Te-a ales, copil dorit,
Întratâta te-a iubit!
Cum a vrut a fost să fie
De când te-ai născut, Marie!
Om ai fost şi tu ca mine;
Cunoscut-ai rău şi bine.
Adâncită în grea durere
Numai EL ţi-a dat putere.
Ochii tăi, ca de măslină,
Au vărsat fără de vină
Pe obrazul pai de grâu
Dat în copt, lacrimi în râu.
Vin eu azi să ţi-i sărut,
Din dureri să-ţi împrumut.
Tot mai des scrutez înaltul;
Nu mai am pe nimeni altul
Mai aproape, cum tu eşti
De trăiri ce-s omeneşti.
Iată de ce îndrăznesc
Înspre tine să privesc.
Vin cu gânduri de iubire,
Cu flori spre împodobire,
Numai tu ceri mântuire,
Pentru păcătoasa fire
Celui care ne ascultă,
O, măicuţa mea Prea Sfântă,
Azi şi-n fiecare zi.
Binecuvântată fii!
Veronica Şerban
(8 septembrie 2018)
(foto: Crini imperiali, Octav Băncilă)
Comentarii