șase pereți bine legați
dintre care doi..
podea și tavan
mă strâng la gât
m-aș descheia
dar palmele-mi sapă
și nu au timp
tunel spre țipete
în ochi lumina-mi s-a născut
deja zăbrelită
trei bare groase
cu gust de dinți striviți
sânge vopsea și rugină
limba vorbește
de una singură
... săraca nebună
pereții-și ciulesc
huma crăpată
și mă înjură înapoi
prietenii mei
oare de ce
au mai multe picioare
pentru un drum
așa de mic
aici
numai lumânarea
arde liberă
oare ascunde
și cheia de la ZID?
25 02 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii