Când ai să mă dezvelești cu privirea
sub carnea mea
o să-mi rămână la orizontală coloana
catargul pietrificat cu inele unul lângă altul
după care se va înșuruba rădăcina de pir
o să te cert
că m-ai pierdut din ochi
și nu mi-ai răsădit în inimă un fir de trandafir.
Când ciocanul îmi vei suda de nicovală
scărița va rămâne pentru furnici
ele nu cunosc frici
nu sunt sensibile ca mine la muzicile pământului
socializează
îmi aduc vești terestre
pășesc atent peste pletele despletite
traversează prin orbite golașe
grăbite depun mormane de oă sub fruntea mea boltită
iar prin sângele lor incolor
să nu te miri de mai respir.
Când o să-mi desfaci brațele din umerii ascuțiți
o să vezi cu regret
ce claviatură albă o să rămână
pentru degetele unui viermănar*
să-mi umble în sus și în jos
de la stânga la dreapta
dar ce folos
că el nu știe
ce sunete scoate această unealta ce am fost.
Când o să-mi desfaci picioarele
o să-mi tremure genunchii ca la prima întâlnire
o să-mi dea privirea în bâlbâială
zâmbetul o să se mute aiurit într-un colț de coșciug
căci tălpile de mult uitat-au
sărutul dat apăsat lutului
iar când pulberea fină de praf ce-a rămas
sub unghia copilăriei
se va ascunde lângă o tulpină acră de păpădie
atunci o să-ți fac în ciudă
prin persistența ei că încă sunt vie.
Când o să plec cu nedumerirea
la ce ai putea să mai faci cu atâta albastru din ochii mei
în cerul tău
după ce o să-mi rupi una câte una falangele
precum petalele de margaretă
întrebându-te
mă iubește, nu mă iubește
numai eu voi rămâne într-o continua mirare
fără răspuns la întrebare
dacă mai pot sta la dreapta ta
chiar dacă știu că pot fi orice.
Când o să-mi săruți pântecul,
gaura neagră în care măceșul și-a înfipt colții,
o să-mi plângă sânii
în două movilițe de pământ
din care își va trage seva un smoc de iarbă
te sigur că o să-mi iasă printre dinții încleștați
pentru ultima dată
ceva de dulce
și nu o să te iert
că m-ai făcut femeie.
Veronica Șerban
Hristos a înviat!
-->
Comentarii
Mulțumiri pentru apreciere, Mihai Stefan Arsene, Angela, Gordan Mircea!
Mulțumesc, Gabriela, pentru aplecarea spre lectură!
Adevărat a înviat! Extraordinară poezie! Recitită cu mult drag!