Atunci când eşti departe...
un dor pribeag te-ncearcă,
un gând ce te frământă...
privire - îndurerată
arunci înspre zenit.
Atunci... te simţi un munte
ori ca o veche stâncă
sau pasăre ce zboară
în roşu asfinţit.
Atunci când eşti departe,
ai vise şi speranţe,
de parcă a fost ieri,
cu un regret în simţuri
porneşti
spre nicăieri.
-->
Comentarii
Mulţumesc, Veronica!
Mulţumesc, Florin!
Foarte frumoase versuri ! Admiratie !
Sincere mulţumiri, domnule Muntean!
Drag popasul tău, Aurora! Mulţumesc!
Mulţumesc, doamnă Moldovanu Anastasia pentru apreciere!
Special şi frumos.
Mulţumesc, Mimi pentru că ai rezonat la mesajul meu!