să număr pescărușii -n zborul lin...
iubirea mea pierdută printre stele,
de m-o-mbia să gust o cupă cu pelin,
Voi ocoli amarul din licoarea verde
și-am să învăț să zbor înalt ca ei...
că doar așa iubirea-mi nu se pierde
nici când la tâmple înflori-vor ghiocei.
N-am să-ncetez nici cântecul de mierle
să îl ascult,chiar de iubirea s-a pierdut;
din portativul mării voi culege perle
și-am să le pun pe fila albă din trecut.
Când în adâncul inimii vor plânge maci
și țărmul va-nceta să mă primească,
voi încuia în mare trupul...tu să taci -
s-aprinzi un far...lumina să mă învelească.
Iar în adâncuri de voi înceta să scriu
epistole ce ți le-am scris cu viața,
să știi, că mi-am găsit și un sicriu
să dorm si nu-ți mai scriu prefața.
Dida Diana Cioponea.
Comentarii
am citit cu drag. Nota de triatete, finala, ma duce cu gandulla un apogeu al iubirii. Episole scrise cu viata imi pare ca dau o semnificatie aparte si anume supunerea in fata unei iubiri unice si de necontestat.