CÂNTĂ-MI TOAMNĂ...
Cântă-mi, toamnă, dorurile din frunză,
plimbă-ţi arcuşul pe coardele ruginite,
scrâşnetul oţelit adânc să le pătrunză,
cântă-mi să tresalte nervurile-ostenite.
Cântă-mi, doamnă, pe note de toamnă,
dorul atâtor anotimpuri, făr' de culoare,
dar speranţa verde,-ncă, mă-ndeamnă,
răbdarea să mi-o prind în păr, ca floare.
Cântă-mi, toamnă, eşti anotimpu-muză,
ai desfrunzit târziu, prin poemele mele,
plimbă-ţi arcuşul uşor, pe fiecare frunză
şi chiar de suspin, dorinţele sunt rebele.
Cântă-mi, doamnă, pe coarde de soare,
simfonia să împresoare anotimpul vieţii,
cântă-mi tot ce-am iubit, rătăcit şi doare,
cântă-mi, desăvârsito,... toţi anii tinereţii!
2 Octombrie 2017 - MIT
-->
Comentarii
Multumesc frumos, domnule Mihail Toma. pentru comentariul muzical!
https://youtu.be/1pizEnsP6AI