Cântec amar...

     

                    

  Iubita mea, mai vând un pas

  Spre trista noastră înstrăinare,

  Hai, cumpără ce-a mai rămas!

  Eu şi acum în ultim ceas,

  Sunt veşnicul fără parale.

 

  Ţi-oi vinde dorurile mele,

  De care nu mai ştii demult

  Şi patul puştii cu vergele.

  Pe ţeavă, ţi-am luat mărgele-

  Căci le-ai dorit atât de mult!

 

  Când vom desface cununia,

  Bolnavei noastre vieţi, pierdute

  Voi smulge toamnei nebunia,

  Din frunza ce-a umplut câmpia,

  În locul meu,de va putea, să uite…

 

                      

 

                  

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Onorat pentru comentariile voastre, vă mulţumesc dragi prietene!

  • Când vom desface cununia

    Bolnavei noastre vieţi, pierdute

    Voi smulge toamnei nebunia,

    Din frunza ce-a umplut câmpia, 

    În locul meu, de va putea, să uite...

  • Toată admiraţia pentru aceste versuri sensibile

  • O tristeţe cântată atât de sensibil...felicitări domnule Burde.

Acest răspuns a fost șters.
-->