Iubita mea, mai vând un pas
Spre trista noastră înstrăinare,
Hai, cumpără ce-a mai rămas!
Eu şi acum în ultim ceas,
Sunt veşnicul fără parale.
Ţi-oi vinde dorurile mele,
De care nu mai ştii demult
Şi patul puştii cu vergele.
Pe ţeavă, ţi-am luat mărgele-
Căci le-ai dorit atât de mult!
Când vom desface cununia,
Bolnavei noastre vieţi, pierdute
Voi smulge toamnei nebunia,
Din frunza ce-a umplut câmpia,
În locul meu,de va putea, să uite…
Comentarii
Onorat pentru comentariile voastre, vă mulţumesc dragi prietene!
Când vom desface cununia
Bolnavei noastre vieţi, pierdute
Voi smulge toamnei nebunia,
Din frunza ce-a umplut câmpia,
În locul meu, de va putea, să uite...
Toată admiraţia pentru aceste versuri sensibile
O tristeţe cântată atât de sensibil...felicitări domnule Burde.