Să ascultăm murmurul pământului…
O dimineaţă înnorată şi rece de toamnă învăluie pământul! Norii grei, plumburii aşteaptă un semn, să se dezlănţuie!
Nu simt răceala, când merg cu tălpile goale prin iarba plină de rouă. O linişte nefirească s-a lăsat peste pădure, frunzele copacilor foşnesc, transmiţând mesaje secrete. Cerul se dezlănţuie, furtuna izbucneşte furioasă.
Acolo sus, Dumnezeu este trist!
Noi, putem schimba lumea însă nu ne pasă! Pământul plânge! Îmi apropii fruntea de scoarţa copacului, ii simt vibraţia…şi ei au suflet. Animalele, florile, toate vietăţile suferă. Picăturile de ploaie sunt lacrimile norilor care purifică, reînnoiesc natura.
Un pui de căprioară, fuge speriat dispărând în desiş.
Zbuciumul vieţii este pulsul pământului! Ce am făcut lumii?
Priviţi! Boli, războaie, poluare, răutate, nelegiuiri.. ne-am îndepărtat de divinitate! Poate, ploaia va reuşi, să spele mediul înconjurător. Dar va putea ea oare, să cureţe mizeria din caracterul celor mulţi avizi de putere şi bani? Forţa umană nu constă în avuţii materiale. Ea stă cuibărită în suflet, în spirit şi iubire. Troiţa de foc!
Am închis ochii, am îndreptat o rugă fierbinte către Dumnezeu, să ne mai dea o şansă. L-am implorat să nu ne lase pradă disperării…sa ne trimită un semn că ne susţine. Noi suntem ucenicii îngerilor.
Încet, haosul s-a liniştit, cerul s-a înseninat. A apărut curcubeul, puntea de legătură între noi şi natură. Un porumbel alb s-a aşezat pe umărul meu… este sufletul tău curat! Semnul trimis pentru a ne obloji rănile sufletului. El ştearge lacrimile, ostoieşte durerea, purifică cugetul si simţurile.
Mi-am lipit obrazul de aripa porumbelului…i-am simţit tremurul…el este speranţa, înălţarea spiritului către dimensiuni înalte în ierarhia vieţii. Mi-au răsunat în minte acorduri dulci din muzica universului. Nu suntem singuri. Niciodată, nu vom fi! Divinitatea ne ocroteşte.
Eşti cu noi in fiece clipă, ne inspiri iubire, curaj, sentimente luminoase.
Puiul de căprioară se apropie timid. El reprezintă teama noastră de necunoscut. Eşti porumbelul din conştiinţa fiecărui om care-şi înţelege menirea şi te păstrează în inimă. Culorile curcubeului sunt schimbările stărilor noastre de spirit!
Mai putem salva, ce ne-a dăruit Creatorul!
Să ascultăm cântecul pământului!
Am deschis pumnul…în palmă am găsit un fulg alb! El este simbolul libertăţii individuale, destinul ne aparţine…suntem uşori ca pasările cerului, ca fulgul din aripile speranţei!
Zbor uşor, mesager al păcii !
Constantin Camelia-2009
-->
Comentarii
Multumesc pentru video, Patricia! Minunat!
Multumesc frumos, Dan!
Frumos , felicitări Camelia !
Videoclipul are o realizare deosebita.
Multumesc frumos, Maria Ileana!
Cat priveste melodia, este si in inima mea! Cu drag!