Din ceruri curg
Păreri de-amurg
Întristătoare,
Se-ntrec bătând
La geam de gând
Să mă-nfioare,
E timpul mic,
Nu e nimic
Să-mi dea voinţă,
Pleca-va-n veci,
Spre reci poteci,
A mea fiinţă.
Pe-un ram de spin
Aud suspin
De lună nouă,
Îmi face semn
Să îmi aştern,
Să fim noi două;
Şi vin tristeţi
Peste tristeţi,
O, deprimare,
De ce eşti rea?
Spune, n-ai vrea
Să chemi blond soare?
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș, neprețuită prietenă,
mă onorează aprecierea-ți.
Cu drag,
Mii de mulțumiri, drag prieten Vasile Dumitru,
sunt încântată de frumoase aprecieri!!
Cu drag,
Maria, scumpă prietenă, eu îți mulțumesc!!
Mă faci fericită.
Cu drag,
Cu pretuire! Multumesc mult!
Tristă și... superbă!
"reci poteci"... ce ritm, ce înfiorare!