CÂNTECUL TRISTEȚII

Din ceruri curg

Păreri de-amurg

Întristătoare,

Se-ntrec bătând

La geam de gând

Să mă-nfioare,

E timpul mic,

Nu e nimic

Să-mi dea voinţă,

Pleca-va-n veci,

Spre reci poteci,

A mea fiinţă.

Pe-un ram de spin

Aud suspin

De lună nouă,

Îmi face semn

Să îmi aştern,

Să fim noi două;

Şi vin tristeţi

Peste tristeţi,

O, deprimare,

De ce eşti rea?

Spune, n-ai vrea

Să chemi blond soare?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc, Lenuș, neprețuită prietenă,

    mă onorează aprecierea-ți.

    Cu drag,

  • Mii de mulțumiri, drag prieten Vasile Dumitru,

    sunt încântată de frumoase aprecieri!!

    Cu drag,

  • Maria, scumpă prietenă, eu îți mulțumesc!!

    Mă faci fericită.

    Cu drag,

  • Cu pretuire! Multumesc mult!

  • Tristă și... superbă!

    "reci poteci"... ce ritm, ce înfiorare!

  • Superbe versuri!
Acest răspuns a fost șters.
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 29 minute
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean doar un sărut în zori (cybersonet CCVII)
Acum 29 minute
doar un sărut în zori (cybersonet CCVII) prin Cronopedia
Acum 43 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->