Nu are drum spre tunelul de întuneric,
cu ondulaţii ritmice ale muşchilor,
şarpele caută căldura în uscăciunea
pământului casă.
Norii cerului se rup şi apasă
aerul ceţos cu ploi mărunte de plictis.
Oamenii se închid în cutii de beton,
îşi plimbă de la unul la altul tăcerea,
caută în cuvinte ce nu se spune.
Plâng streşinile la geam, moţăie copacii
plecaţi din gradini pe dealuri,
vorbele devin rare şi fără multă semnificaţie,
cei ce le ascultă se plâng de lâncezeală,
mor câte puţin în fiece clipă.
şi rabdă griul care le acoperă ochii.
Ca nişte peşti în acvariu
înoată prin el pierzându-şi răbdarea,
în cenuşa umedă a frunzelor
putrezasc inimi de piatră.
-->
Comentarii