M-a sărutat azi toamna
pe fruntea cu icoane
şi mi-a lăsat urme
ca nişte albii adânci.
M-a împodobit toamna
cu frunze de aur
cu tentă ruginie
dar eu nu pot ascunde
argintul din tâmple.
Mi-a dăruit toamna
o rochie de frunze
cu trenă de soare
pe care vreau s-o port
din zori până-n seară
dar paşii mei au umbre
cu care caută poarta
spre marşul lor final.
Comentarii
Frumoase versuri, felicitări !