Călătorii geodezice - Barcelona, 1995 (5)
Amor hispano-român la București
Prințesa română care a iubit diplomația și pe ducele diplomat spaniol
A vorbi de Spania, trebuie să vorbim și de Carmen Sylva, care nu era decât pseudonimul literar al Reginei României, Elisabeta de Neuwied (1843-1916). Oare cine este ducele și diplomatul spaniol căruia îi plăceau poeziile reginei, și și ce e mai important, cum s-a îndrăgostit de o prințesă. Cine e prințesa care avea farmec, și pentru care ducele avea mult respect, pentru care a scris trei sonete?
Arhivele spaniole dețin unele informații confidențiale în bogatul fond de documente referitoare la relațiile Spaniei cu România. Interesante sunt documentele legației Spaniei la București din perioada 1880-1926. Din aceste documente se poate concluziona că diplomații spanioli au activat cu dorința de a consolida relațiile dintre România și Spania. În documentele lor transmise la Madrid au definit corect situațiile și au descris frumusețea României și marele potențial cultural al țării.
Prințesa Mărioara (Mignon), viitoarea regină a Serbiei
Unul dintre miniștrii plenipotențiari, care preia frâiele cancelariei spaniole de la București în aprilie 1920 este ducele de Amalfi. Cercetătorii au analizat cu zâmbete scrisorile sale. Atrage atenția mai ales un document din 28 iunie 1920, o adevărată cronică de actualitate referitoare la viața din București. Puteți folosi motoarele de căutare pentru a citi despre duce și veți găsi mai mulți purtători ai titlului, la interval de secole (https://es.wikipedia.org/wiki/Antonio_de_Zayas)!
Ducele secolului XX, diplomat, este scriitor și poet, inspirat și din operele marilor scriitori și de contactul cu aceștia din țările unde activa. Traducea și publica în țările unde mergea din scriitorii spanioli, dar și din scriitorii băștinași în limba spaniolă, exercitându-și activitatea diplomatică cu mult profesionalism. Îi plăceau și poeziile scurte, dar și operele sofisticate și elaborate. Scria și manual, caligrafic, dar folosea și mașina de scris.
Într-un raport din 15 iulie 1922, ducele dă detalii pentru ministerul de externe din Madrid despre modul în care și-a petrecut seara în onoarea viitoarei nunți a „infantei” Maria a României, cunoscută, remarcă el, și sub numele de Mărioara, Măriuca sau „Mignon Maria”. A remarcat caracterul fermecător al prințesei române, care va deveni regina sârbilor, croaților și slovenilor, prințesa urmând a se căsători la 8 iunie1922 cu Alexandru I Karagheorghevici rege al Serbiei. Fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria a României, Prințesa Măriuca s-a născut la 27 decembrie 1899 in Gotha. Și-a petrecut copilăria la Sinaia, în castelele Peleș si Pelișor, unde vizitatorii pot simți azi spiritul încă puternic și nobil al dinastiei românești (Duda nu era pe atunci!), locul inspirând liniște și grandoare.
Prințesei Mary i s-au atribuit toate calitățile posibile. Așa că ducele de Amalfi, maestru al cuvântului, adică „vrăjitor!, nu a rezistat șă nu-și exprime sentimentele pe care i le inspira prințesa.
Scrie un sonet, apoi încă două, dedicate prințesei. pentru „Serenissima Lady Mary Princess of România la nunta ta cu Majestatea Sa Regele Alexandru I al sârbilor, croaților și slovenilor”. Așadar, în noaptea dinainte de a-i da primul sonet, ducele fusese invitat la o cină la Palatul Regal din București, dată in onoarea viitoarei mirese și regine. El descrie în scrisoarea diplomatică, unde pune și un desen cu plasarea participanților la masă, în ordinea vârstei, prințesa fiind lângă el.
După cină și dans, prințesa Maria, automobilistă abilă și curajoasă, a mers la Palatul Cotroceni, conducând frumosul automobil, împodobit cu trandafiri albi. Cu flori au fost decorate și casele și străzile din București pe unde tinerii căsătoriți au trecut (primarul nu inițiase vreun concurs de ornare mușcate, precum Firea în 2017). Și ducele de Amalfi și-a decorat balcoanele casei sale. Ducele și trimișii Elveției și Ungariei au însoțit alaiul automobilistic regal.
A doua zi, duminică, îl găsim pe ducele de Amalfi în birou, trimițându-și la Madrid raportul, dar predând și ministrului Casei Regale cele trei sonete, pentru prințesă, traduse și în limba franceză, autorul laudând-o și prevestindu-i o domnie viitoare liniștită și plină de iubire. Să nu te gândești la destrămarea Iugoslaviei la începutul mileniului al III-lea?
Cu toate că soarta a pedepsit-o ulterior ca pe orice om neajutorat, începând cu moartea soțului ei la 9 octombrie, 1934, și alungarea ei de la Belgrad în al doilea război mondial, ducele era tot îndrăgostit de prințesa și regina Marioara. Despre soarta prințesei Mary sau Mărioara vom scrie în altă parte!
Cele trei sonete scrise de ducele de Amalfi, Antonio de Zayas Beaumont, nu au fost publicate, fiind găsite ulterior de către cercetători, „scotocind” în arhivele românești și spaniole.
Noi scriem aici unul din sonete, în limba spaniolă, cititorii înclinați spre poezie putând încerca să facă o traducere cu ritm și rimă:
Verídica mi voz cual Tu alma es pura,
Tu encanto elogia pues Tu encanto admira
Y, de este sol sin mácula en la pira,
Envidiables horóscopos Te augura.
Un ángel tutelar de Tu connubio,
Cuando surques las ondas del Danubio,
Del Esquife Real irá en la prora:
!Y como ayer a Tu Virgínea Alteza,
Cubrirá con sus alas la Cabeza
De Tu futura Majestad, Senora!
Y que siempre consuele Sus afanes
Tu lumínica sonrisa sosegada,
!Paloma de los Cárpatos, llamada
El nido a suspender en los Balcanes!
Sara Montiel – Ion Dichiseanu
María Antonia Abad Fernández (1928-2013), cunoscută ca Sara Montiel (Sarita sau Saritísima), a fost cântăreață și actriță spaniolă, născută în în Campo de Criptana, din regiunea Castilla-La Mancha a lucrat în Europa, America Latină și Statele Unite ale Americii. Filmele ei Last Torch Song si Violet Seller au avut cele mai mari încasări înregistrate vreodată pentru filmele de limbă spaniolă în timpul anilor 1950 - '60. A jucat rolul Antoniei, nepoata lui Don Quijote al lui Cervantes în versiunea 1947. Lăsăm denumirile netraduse pentru a le căuta ușor pe youtube!
Sara Montiel, una dintre cele mai frumoase femei din lume
A început să joace în filme la 15 ani, interpretând rolul unei prințese arabe. A jucat și în Mexic, la Hollywood (în filmul Vera Cruz, în 1954, alaturi de Gary Cooper și Burt Lancaster, în regia lui Robert Aldrich). În Last Torch Song (1957), este actriță și cântăreață; înregistrează cântece în cinci limbi și are performanțe live. Aproape toate filmele ei au avut rezultate de excelență (Vânzătorul de violete, Carmen de la Ronda, Ultimul meu tangou (Mi Ultimo Tango), Păcatul iubirii (Pecado de Amor), Frumoasa Lola (La Bella Lola, apoi versiunea Camille) , Casablanca, Cuibul spionilor (Nid d'espions), Samba, Femeia pierdută (La Femme Perdue), Tuset Street, Esa Mujer, Varietăți etc. Din 1974 Montiel nu mai joacă în filme, dar a continuat să cânte, în concerte și în emisiuni TV în Spania.
În noiembrie 2009, Alaska din grupul pop spaniol Fangoria a invitat-o pe Montiel pentru a înregistra o piesă în duet pentru relansarea albumului trupei Absolutamente. Piesa de titlu era „Absolutamente“. Videoclipul pentru piesă a fost lansat la începutul anului 2010. În mai 2011, după aproape 40 de ani de renunțare la film, a acceptat să joace în La Mancha în filmul de lung metraj Abrázame. Discurile înregistrate sunt numeroase.
Noi o amintim aici pentru o aventură amoroasă cu actorul român Dichiseanu, pentru care apăruse și un banc: „Sara Montiel s-a încurcat cu Dichiseanu, adică s-a dichisit. Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi încurcat cu Besoiu?” Când ne-am amintit bancul la un chef, un bun amic politician cu funcții de răspumdere a completat: „Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi încurcat cu Băsescu?”
„Dichisita” Sara Montiel
Despre povestea lor de dragoste a vorbit toată România, dar și toată lumea, nu numai în timpul când cei doi au fost împreună. Ea era o divă internațională, iar el era un foarte talentat actor român, tânăr, arătos și afemeiat. Sara avea să fie prinsă instantaneu în mrejele lui. A rămas în inima sa pentru toată viața. Dichiseanu a „îndrăznit” să depene povestea de iubire în cartea cu titlul „Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel”, apărută la Editura Polirom. Povestea lor de iubire nu a pus pe jar doar propriile inimi, ci pe toți agenții serviciilor secrete din România și de peste hotare!
S-au cunoscut într-o seară la Beirut, în Liban, , la un festival internațional de film. Actorul scrie: „... Nu ştiam mai nimic despre ea personal, ca om. O văzusem, desigur, în filme. Îmi plăcuse enorm în Carmen de la Ronda, dar cui nu‑i plăcuse?! Era una dintre cele mai populare actriţe, era extrem de frumoasă şi de talentată, deopotrivă ca actriţă şi cântăreaţă. Ar fi fost imposibil să nu‑ţi placă, era o Divă! Când am văzut‑o însă în carne şi oase, efectul a fost devastator, iar prin mintea mea se perindau cu o repeziciune uimitoare secvenţe din filmele în care jucase. Văzusem un film sau două cu ea, nu mai multe, pentru că şi eu făceam atâtea filme, că nu mai aveam timp să mă duc să văd altele... Dar acest fenomen de femeie, asemenea altor dive ale momentului, precum Marilyn Monroe, Sophia Loren şi Elizabeth Taylor, mă fascinase. ... Pe mine mă obseda însă imaginea ei. Fizic, îmi plăcea totul la ea. Oricât aş fi încercat să‑i găsesc vreun defect, nu reuşeam. Şi apoi, când eşti vrăjit, nu mai vezi nimic... ”.
Nebună de dragoste, Sarita a venit în România, să-și vadă iubitul de la Beirut. Așa că iubirea lor a fost ca o explozie nucleară și o emanație de lumină! Asta se întâmpla prin anii `60 ai „secolului XX”, așa cum era botezat de studiourile Century Fox! A fost ca și cum Soarele „sărută cu fotonii săi” paneta Pământ. Serviciile secrete colaborau și urmăreau îndeaproape idila. Știți unde s-au iubit pentru prima oară Sara Montiel și Ion Dichiseanu? Descoperiți citindu-i cartea!
Au mai fost ele și alte iubiri, dar despre care nu e cazul să scriem aici!
(continuare)
-->
Comentarii