Călătorii geodezice – Coreea de Nord, 1989 (I)
Puterea militară a Coreei de Nord
Moto 1: „Cine nu dă de mâncare propriei armate în curând va fi obligat să dea de mâncare unei armate străine!” – Napoleon Bonaparte
Moto 2: „Un dragon iese şi dintr-un şanţ.” – Proverb coreean
Ca vizitator incognito al Coreei de Nord, țara diminețilot liniștite, în secolul trecut, cred că sunt în măsură să scriu pentru început oarece despre puterea militară a Coreei de Nord, acum când „fierul e cald” după testele făcute cu rachetele balistice și cu amenințări reciproce ale tânărului lider nordcoreean Kim Jong-un și ale proaspătului bătrân președinte american Trump.
Generalul Gușe, cel ce mi-a făcut ultima instruire înainte de plecare
(„- Adio, domnule general!”)
E ceva care mă preocupă încă de la vizita din septembrie 1989, cu vreo trei luni înainte de marea bulibășeală din România, numită de profitorii ei „revoluție”. Când colo nu a fost altceva decât o trecere de la „made in Romania” la „cumpărați totul de la noi, nu mai produceți nimic”. Așadar, numele meu din pașaportul valabil doar 17 zile era Miț Ivan, așa cum se precizează în legitimația-ecuson făcută de ei cu mijloace moderne, așa cum nu existau atunci în România! Adică la ajungerea la hotel pur și simplu am dat pașaportul și m-am așezat pe un scaun. M-au fotografiat, mi-au scanat pașaportul și automat mi-a ieșit legitimația-ecuson în limba coreeană!
Legitimația-ecuson realizată automat
Asta nu înxeamnă că nu mi-a apărut o altă poză în presă, un fragment copiindu-l aici, în altă postare dând poza întreagă, făcută nu în altă parte, ci chiar în sala de protocol a Ministerului Apărării!
„Bărbierit”, într-un fragment de poză pentru presă
Așa că totul a fost inedit și interesant! Eram invitații generalului O-Ce-Gân, șeful Direcției Topografice Militare a armatei nord-coreene, adică șeful serviciului geodezic militar nord-coreean, că serviciu geodezic civil nu exista. Totul în acest domeniu, ca și în altele, era condus de armată. Dar să trecem la problemele militare!
Forțele armate nord-coreene, componență și înzestrare
Moto: „Puterea nu durează mai mult de 10 ani, influenţa 100 de ani.” – Proverb coreean (dar văd că dictatura lor, a bunicului, fiului și nepotului e de aproape un secol)
Armata Populară Coreeană (în coreeană 조선 인민군, Chosun inmingun) e formată din forțele terestre, forțele aeriene și de apărare aeriană, forțele navale, din 2012 și forțele de rachete strategice, iar din 2017 și forțe speciale tactice. Efectivul armatei este de 850.000 -1.200.000 de oameni, în rezervă existând circa 4.000.000 de oameni.
Mai precis, rezerva de mobilizare imediată este de 4.700.000 de oameni, din resursele de mobilizare a 6.200.000 de oameni; așadar armata ajunge în condiții extreme la 10.000.000 de oameni. Majoritatea covârșitoare a trupelor este situată în apropierea zonei demilitarizate, la granița cu Coreea de Sud. De la sfârșitul războiului coreean în 1953, țara a fost într-o stare de armistițiu temporar, acum forțele armate dezvoltându-se permanent.
Coreea de Nord – imagine satelitară (galben) și harta
Ei susțin că armata populară ar fi fost creată la 25 aprilie 1932, la momentul luptei împotriva colonialiștilor japonezi, din detașamentele de partizani comuniști coreeni care luptau în Manciuria, cu un efectiv de 1.000.00 de oameni. În 1934 a luat numele Armata Revoluționară a Poporului Coreean (ARPC). Această armată, împreună cu armata revoluționară chineză de eliberare a luptat în nord - estul Chinei împotriva ocupației japoneze.
Unul dintre comandanții acestei armate a fost Kim Ir Sen (Kim Il-sung). Cu toate că nordcoreenii susțin că armata lor ar fi luptat în 1945, în etapa finală a celui de al doilea război mondial, împreună cu armata sovietică în luptele împotriva „Japoniei imperialiste“, rușii nu sunt de acord cu ideea. Istoricul A. Lankov neagă existența ARPC în sine, atribuind toate activitățile gherilelor antijaponeze din Manciuria în timpul perioadei 1932 - 1941, mai ales chinezilor. Să-și lămurească ei divergențele!
Pe de altă parte, se spune că în China, în 1939, ar fi existat o brigadă cu 1.000 de voluntari coreeni. După înfrângerea Japoniei, mulți din acești voluntari s-au unit cu detașamente ale comuniștilor chinezi în Manciuria, iar în septembrie 1945, numărul luptătorilorlor ar fi crescut la 2.500.
La începutul anului 1946, Comitetul Provizoriu al Poporului din Coreea de Nord a început crearea primelor unități militare regulate, la început pe bază de voluntariat. La mijlocul anului 1946 s-a format o brigadă de infanterie și două școli pentru comandanți și pentru locțiitori politici (aceste școli politice aveau să se se formeze și pe la noi prin 1948 - 1949, după modelul rusesc și gernan).
În 1947 - 1949 a fost formată armata coreeană a poporului (o divizie de infanterie, o brigadă de tancuri, unități de artilerie, de artilerie antiaeriană și un regiment de geniu și transmisiuni, a forțelor aeriene și a marinei militare. Au apărut apoi ca din pământ încă două divizii de infanterie, dar în armata chineză de eliberare, care au participat la războiul civil din China.
În prima jumătate a anului 1950, din cauza tensiunilor cu Coreea de Sud, reformarea armatei RPDC a fost finalizată. Efectivul total al armatei, împreună cu activul ministerului afacerilor interne, era de 188.000 de oamemi la începutul războiului.
La 25 iunie 1950 armata nordcoreeană a invadat Coreea de Sud. În timpul războiului din Coreea (1950-1953) armata nordcoreeană a devenit o armată regulată. Unui număr de 481 de militari le-a fost acordat titlul de erou al RPDC, iar peste 718.000 au primit ordine și medalii. Pierderile în timpul războiului s-au ridicat la peste jumătate de milion de oameni. Asta pentru că prin ONU armata americană, alături de o coaliție de țări, a ajutat Coreea de Sud împotriva RPDC! Se pare, zic gurile rele, că pe acolo ar fi avut loc și niștre crime de război. Noi nu băgăm mâns în foc! URSS, China și țările foste socialiste au ținut partea Coreei de Nord.
Armata nordcoreeană actuală
Moto: „Când viaţa îţi arată că ai 100 de motive să plângi, arată-i că ai 1000 de motive să zâmbeşti.” – Proverb coreean
Conducerea forțelor armate naționale este asigurată de Comitetul de apărare al RPDC. Președinte al acestui comitet și comandant suprem este din 2011 mareșalul Kim Jong-un, nepotul lui Kim Ir-sen. Asta da dictatură! Comitetului îi sunt subordonate ministerul apărării, ministerul securității poporului, ministerul de stat pentru pază și componente de rezervă ale forțelor armate.
Armata regulată de 1.000.000 de oameni are cele trei genuri de arme, plus forțele de operațiuni speciale, trupe ale ministerului securității publice (15.000 de oameni), trupe ale ministerului de stat de securitate (20.000 de oameni), gărzile roșii muncitorești-țărănești (1.400.000 - 3.800.000 de persoane), garda roșie a tineretului (700.000 - 1.000.000 de oameni). trupele de formare (50.000 de oameni), forțele de securitate națională (100.000 de oameni).
Serviciul militar este obligatoriu de la împlinirea vârstei de 17 ani, cu perioada acestuia de 5-12 ani în trupele terestre. După datele GRU (Rusia), rmata are, printre altele, 27 de brigăzi de infanterie, 15 brigăzi de blindate și 14 brigăzi mecanizate, o brigadă de rachete tactice, 21 de brigăzi de artilerie, 9 brigăzi de sisteme de rachete, un regiment de rachete tactice.
Ca dotare, există circa 4.060 de tancuri, 2.500 de transportoare blindate, peste 10.400 de piese de artilerie (din care 3.500 tractate și 4.400 autopropulsate), peste 7.500 aruncătoare de mine, 2.500 lansatoare de proiectile reactive multiple, aproximativ 2.000 de piese antitanc, 64 qe rampe de lansare de rachete tactice, 11.000 de sisteme de arme antiaeriene (în poziții fixe aproximativ 3.000), circa 10.000 de lansatoare individuale.
Forțele aeriene au șase divizii de aviație și un efectiv de 110.000 oameni. Durata serviciului de militar în termen în forțele de apărare aeriană este de 3-4 ani. Există circa 1.100 de avioane și elicoptere, aviația militară a RPDC fiind una din cele mai mari din lume. Cele mai multe dintre mijloacele din dotare, avioane, elicoptere, rampe, rachete sunt modele modernizate ale unor echipamente sovietice și chineze mai vechi, dar există și unele cu un design modern.
Dintre aeronave, există circa 590 de avioane de luptă, respectiv MIG-17/J-5 (107), MIG-19/J-6 (159), MIG-21/J-7 (159; ale noastre sunt vechi și și-au cam eouizat resursa de zbor, dar am luat F-16 de la portughezi, la mâna a treia), Su-25 (34) și MIG-29 (20; noi le-am dat pe ale noastre, cred că unele Republicii Moldova). Există aproximativ 300 de aeronave de transport de diverse tipuri. Elicopterele sunt diverse, respectiv Mi-24 (24), Hughes 500 D (80), Z-5 (48), Mi-8 (15), Ni-2 (139).
MIG-29
Hughes 500 D
Există un puternic sistem de apărare (anti)aeriană cu peste 9.000 de sisteme de artilerie antiaerienă, de la mitraliere ușoare antiaeriene până la instalații cu cele mai puternice tunuri antiaeriene din lume de 100 mm, precum și arme antiaeriene autopropulsate ZSU-57 și ZSU-23-4 „Shilka“. Un dezavantaj important este acela de absență virtuală a rachetelor antiaeriene de tip North VOP mai mult sau mai puțin moderne. Există mai multe mii de lansatoare Sams - de la complexele staționare C-75 (180 bucăți, montate în jurul capitalei), C-125 (140; în măsură să doboare ținte ce zboară la joasă înălțime), C-200 (2 până la 40) și mobile - „Cub” și „Strela-10”, dar învechite.
ZSU-23-4 „Shilka“ (ЗСУ-23-4 «Шилка»)
Forțele navale sunt formate din două flote, Flota de Est care operează în Marea Japoniei (baza principală – Yohori, pe unde am fost) și Flota de Vest, acționând în Golful coreean și în Marea Galbenă (baza principală - Nampo). Practic, marina poate desfășura misiuni de luptă în zona de coastă lată de 50 km. Numărul de nave e semnificativ. Există circa 650 de nave, cu un deplasament total de 107.000 TDW, respectiv 5 corvete URO, 18 nave mici antisubmarin, 40 de nave purtătoare de rachete, 134 torpiloare și 108 nave dotate cu tunuri, 203 ambarcațiuni de acostare, peste 100 de submarine (din care 22 submarine diesel ale proiectului 633, 29 de submarine mici , cum ar fi „San Oh" ), dotate cu rachete antinavă de tip P-15 „termite” (SS-N-2 Styx). Apărarea de coastă are 2 regimente de lansatoare de rachete antinavă „Silkuorm” și C-2 „Knoll" (total 52 de complexe), 288 tunuri de 122, 130 și 152 mm.
Peninsula Coreea între două mări (imagine satelitară)
Trupele de rachete constau mai întâi din trupele de rachete balistice tactice „Hwaseong-11" cu rază de acțiune scurtă sau „Tox” ( „Hwasong-11”, „Toksa”, KN-02 cod NATO). Are și rachete cu combustibil solid, în funcțiune din 2007. Coreea de Nord a implementat producția de sisteme de rachete analogice Tochka-U, în 2005, cu bătaia de 100 - 120 km, cu rampe mobile SDA.
Rachetele balistice tactice „Hwaseong-5" (cod NATO KN-03), în funcțiune din 1985, au bătaia de 320 km, fiind proiectate de nprdcoreemi, pe rampe SDA mobile. Rachetele balistice tactice „Hwaseong-6" (cod NATO KN-04), tot proiect propriu început în 1990, au bătaia de 700 km, cu 300-600 unități în serviciu, Rachetele cu rază medie de acțiune „Hwaseong-7” („Hwasong-7”, „No-Dong-A“ sau „Rodong-1”, cod NATO KN-06) sunt în exploatare din 1997, având bătaia de 1.000-1.300 km, oe rampe mobile SPU. Rachetele „Dar-2-Dong” („No-Dong-B”, cod NATO KN-07) sunt în exploatare din 2004, au bătaia până la 2000 km, fiind tot pe rampe mobile SPU. Rachetele „Hwaseong-10” (BM-25 „Musudan”, cod NATO KN-09) au bătaia de 2500-4000 km, fiind în funcțiune din 2009, cu aproximativ 200 de rachete pe rampe mobile SPU.
Hwaseong-11
Rachetele balistice intercontinentale „Hwaseong-13” (cod NATO KN-08) au fost prezentate la 15 mai 2012 la parada militară de la Phenian, existând 6 unități, cu bătaia de 5.500 - 7.500 km, dispuse pe rampe SDA mobile. Asupra lor ne vom referi separat. Puteți afla și de lansarea lui „Hwaseong-14” (Chosŏn'gŭl, 화성 14; hancha, 火星 14, adică Marte-14, cod NATO KN-20)!
Forțe aparte sunt cele pentru operațiuni speciale, cu circa 88.000 – 121.500 de militari, cu misiunea de a efectua operațiuni de cercetare și de sabotaj, unele în cooperare cu forțele armate regulate, organizarea unui „al doilea front“, în adâncimea dispozitivului trupelor inamice, concret al trupelor din Coreea de Sud, contracararea operațiuniunilor speciale ale SUA și Coreei de Sud,de culegere de informații militare, lupta împotriva forțelor antiguvernamentale din țară și asigurarea internă de securitate (adică inteligence și contrainformații).
Așa că în forțele speciale intră subunități de infanterie ușoară, subunități de recunoaștere și subunități de lunetiști. În forțele speciale de rezistență erau 22 de grupări (inclusiv două brigăzi amfibii de lunetiști de asalt, una situată la est, cealaltă pe coasta de vest). În aceste forțe intră și un batalion separat SWAT 18, un batalion de recunoaștere al marinei, un batalion de recunoaștere al forțelor aeriene, și un batalion de recunoaștere din aer.
Programul nuclear
Moto: „Nu există aşa ceva, ca un sistem de arme nucleare bun. Nu există nici o modalitate de a asigura securitatea naţională prin armele nucleare.” - Herbert F. York
RPDC are un reactor gaz-grafit experimental cu o capacitate de 5 MW la centrul de cercetări nucleare din Yongbyon, probabil cam din 1990 (la 22 februarie 1990. șeful KGB, Vladimir Kryuchkov, informa concret asupra cercetărilor din Yongbion într - un memoriu către comitetul central al PCUS, intitulat „Cu privire la problema dezvoltării armelor nucleare în Coreea de Nord“).
Centrul de cercetări nucleare de la Yongbyon (Google Earth)
Detaliu din Yongbyon
Se crede că au fost prelucrate 8.000 de bare de uraniu iradiate pentru a se obține 45 - 50 kg plutoniu, din care este posibil să se producă 6 - 12 focoase nucleare. Expertul nuclear american Zigfrid Hekker, din misiunea de control al centrelor de cercetare nucleară din Coreea de Nord, a declarat în 2010 că a primit informații cu privire la faptul că în Yongbyon există o instalație de prelucrare pentru producția de uraniu îmbogățit care poate produce 60 kg/an de uraniu.
Potențialul militar și economic al RPDC
Moto: „O săgeată strâmbă nu va reuşi niciodată să-şi lovească ţinta.” – Proverb coreean
Industria militară a Coreei de Nord permite producția anuală de 200.000 de arme de foc automate, 3.000 de tunuri grele, 200 de tancuri, 400 de vehicule blindate și amfibii. Coreea de Nord a construit propriile submarine, nave de mare viteză purtătoare de rachete și alte tipuri de nave militare. Producția proprie permite RPDC să-și întrețină forțele armate cu cheltuieli militare relativ scăzute (noi procurăm doar din import, dând de muncă altora). Industria de apărare presupune fabricarea de armamente, de muniții și de alte produse cu dublă utilizare (bancul cu bicicleta și componentele unei mitraliere de la Tohanu sau de la Cugir își are semnificația aici: „Un tip fură piese de bicicletă de la Tohanu, câte două - trei zilnic; după un timp le montează, și cum dracul se întâmplă, ca și altădată, tot mitralieră îi ieșea!”).
RPDC are multe fabrici militare - 17 pentru producerea de arme de foc și de artilerie și 35 pentru muniție, 5 de tancuri și vehicule blindate, 8 pentru aeronave, 5 pentru rachete dirijate, 5 pentru sisteme de telecomunicații, 8 pentru arme chimice și biologice. În plus, multe fabrici civile pot fi adaptate rapid, cu costuri minime, pentru producția de produse militare. Peste 180 de fabrici ale industriei de apărare sunt construite subteran în zonele montane, prin acea zonă cerându-mi însoțitorul coreean un film neexpus, ca împrumut până la Phenian, văzând el că fac cam multe „poz(n)e”, dar pe care a uitat să mi-l restituie.
În munții Paektu sunt multe uzine subterane de produse militare
Până în prezent, complexul militar-industrial nordcoreean în ansamblu satisface nevoile armatei în piese de artilerie și arme de calibru mic. Sunt fabricate tunuri autopropulsate de tip M-1975, M-1977 , M-1978 „Koksan" , M-1981, M-1985, M-1989 și M-1991, transportoare blindate M-1973. Sunt realizate modele noi de tancuri - cel mai mare tanc amfibiu din lume M1985 (Tip 82), tancul „chonma-ho“, creat pe baza tancului sovietic T-62, precum și cel mai nou tanc „Pokphunho” creat pe baza tancului sovietic T-72.
Tancul „Pokphunho”
Fabricile din RPDC produc componente pentru multe avioane ale forțelor aeriene, respectiv MiG-21, MiG-23, MiG-29, Su-25. Aproape de Tokhon există cea mai mare fabrică de aviație din Coreea de Nord. Cele mai multe nave militare sunt construite în șantierele navale din Coreea de Nord , pe baza modelelor sovietice și chineze.
Industria de rachete asigură armata cu rachetele „sol-sol“, dar le și exportă în alte țări (Iran). Se lucrează intens în domeniile rachetelor balistice și al tehnologiei nucleare, de care deja am scris mai sus. Așadar, în ciuda situației economice dificile, Coreea de Nord este capabilă să producă aproape tot ce e necesar pentru desfășurarea războiului. Cu toate acestea, Coreea de Nord are nevoie de tehnologie și echipamente, piese de schimb și componente, precum și tehnologii din străinătate, în special din statele fostei URSS (CSI).
Produsele industriei de apărare din Coreea de Nord sunt exportate către câteva țări, în principal în Africa și Orientul Mijlociu. În 2008 au fost vândute arme și echipamente militare în valoare de circa 100 de milioane de $ (tehnologia de rachete, rampe mobile de lansare de rachete multiple și nave de război). Noi cui am vândut oare instalațiile de lansare pentru rachete SCUD de la Ineu (unde ultimul comandant a fost prietenul colonel Ilie Oprea) sau de la Tecuci? Ghicitorului nu-i dăm recompensă!
Prietenul Ilie Oprea, ultimul comandant al Bg. 35 ROT
(„- Adio, domnule colonel! Unde-or fi rampele noastre mobile?”
Grade militare
Moto: „Acolo unde este lumina soarelui, există şi umbră.” – Proverb coreean
Și fiindcă sunt general, amintesc gradele militare din RPDC. Aceste grade sunt: mareșali - mareșal generalissimus (원 수급, 元帥 級, 대원수, 大元帥), mareșal al Coreei (공화국 원수, 共和國 元帥), mareșal al Armatei Populare Coreene (인민군 원수 (人民 軍 元帥), vicemareșal (차수, 次 帥); generali - general de armată (장령 급, 將領 級, 대장) = amiral al flotei 大將), general colonel (상장), amiral (上將), general locotenent (중장) = viceamiral (中將). General maior (소장) = contraamiral (少將); ofițeri superiori - colonel superior (좌 관급, 佐 官 級) = comandor superior (대좌, 大佐), colonel (상좌) = căpitan (上 佐), locotenent colonel (중좌) = căpitan de rangul 2 (中 佐), maior (소좌) = căpitan de rangul 3 (少佐); ofițeri cu grade inferioare – căpitan (위 관급, 尉官 級) = locotenent comandant (대위, 大尉), locotenent (상위, 上尉), sublocotenent (중위) = aspirant (中尉), locotenet stagiar (소위, 少尉); subofițeri - sergent principal (하사관 급, 下 士官 級) = subofițer superior (특무 상사. 特務 上士), sergent (상사) = subofițer (上士), subsergent = șef foreman naval (중사, 中士), sergent cu lance = subofițer șef (하사, 下士), caporal superior (전사 급, 戰士 級) = subofițer (상급 병사, 上級 兵士); soldați - caporal cu lance = subofițer 2 - (중급 병, 사中級 兵士), caporal inferior = matroz de comandă (초급 병사, 初級 兵士), soldat = matroz (전사, 戰士). După semnul egal este echivalentul din marină. Asta ca să vă distrați cu multitudinea de grade! Și dacă asiaticii vor conduce lumea vreodată, învățațiși chineza, nu numai coreeeana!
Dileme față de puterea actuală a Coreei de Nord și pericolul nuclear
Moto: „Până şi mierea are gust amar dacă e folosită ca medicament.” – Proverb coreean
Oare americanii se tem de Coreea de Nord? Au motive? Unii cred că rachetele balistice intercontinentale ar putea atinge Chicago, coreenii amenințând că pot trimite rachetele în Guam. Unii se întreabă cum poate o așa țară săracă să dezvolte industria de rachete și puterea nucleară. Noi am răspunde că prin eforturi gigantice. Primul experiment de detonare a unei arme nucleare a avut loc în 2006.
Insula Guam
Acum Donald Trump promite nordcoreenilor foc și furie („fire and fury”) dacă îi amenință țara cu atac începând cu baza militară americană din insula Guam, președintele crezând că situația actuală din peninsula Coreea e cea mai gravă de la răzbiul din 1950-1953.
Conducătorii militari americani cred că „războiul stelelor funcționează”, că Guam, Hawaii și întregul teritoriu al S.U.A. sunt bine apărate de navele Aegis și de bateriile terminale ale sistemului de apărare zonală (Terminal High-Altitude Area Defense batteries), ca și de interceptoarele exoatmosferice de la mare distanță (long-range, silo-based exoatmospheric interceptors) din Alaska și California. Inexistența unui tratat cu Coreea de Nord privind rachetele balistice intercontinentale dă posibilitatea Coreei de Nord să-și dezvolte aceste rachete. Militarii cred că diplomația ar putea fi mai bună decât amenințările.
Dictatorul Kim Jong-un fotografiat cu Hwasong-10 IRBM și instalația de lansare înainte de testarea din 2016 (Korean Central News Agency)
Recent, dezvoltarea rachetelor a devenit o prioritate a RPDC. Coreea de nord a plecat de la tehnologia sovietică din timpul războiului rece, dar acum poate fabrica și lansa orice tip de rachetă, unii cred că și sateliți artificiali ai Pământului. Specialiștii se miră, analizând situația economiei țării. Noi am zice că se poate, gândindu-ne la ce am realizat noi în anii când stăteam la cozi la mâncare, plătind dobânzile împovărătoare ale împrumuturilor contractate, acum când datoria externă a României a ajuns la oeste suta de miliarde de euro și nu se vede nicio dezvoltare în România, în afară de casele lui Năstase, Dragnea, Oprea, Werner, Truică și ale altora de pe malul lacului Snagov sau de aiurea.
Casă cu heliport pe malul lacului Snagov (sau „aici sunt banii dumneavoastră”, vorba expreședintelui Traian)
Expertul israelian Rubin (în rachete balistice intercontinentale - ICBM) susține stagnarea creșterii populației și economiei în ultimul sfert de secol, populația crescând din 1992 cu 13%, ajungând la 25.000.000, iar produsul său intern brut a crescut cu 22% ajungând la 28 miliarde $. Oare cu cât a scăzut populația României din 1992? Că ne cam bâlbâim până și la numărul actual al alegătorilor din România, pentru care au demisionat câțiva miniștri și Traian a rămas președinte la referendum!
Comparativ, populația Coreei de Sud a ajuns la 51.000.000 de locuitori, iar produsul intern brut a ajuns la 1.400 de miliarde $. Mulți oameni folosesc mobile, tablete și televizoare smart Samsung, calculatoare, alte bunuri de folosință îndelungată. Până și noi le-am vândut un șantier naval! Oare cum mai merge șanrierul din Mangalia? Cele mai bune relații externe ale RPDC sunt cu China, dar și cu alte țări, în special Iranul. Pyongyang a ajutat Siria să-și construiască un reactor nuclear, dar care a fost distrus de un raid israelian în septembrie 2007.
Regimul nordcoreean merge mai departe și nu ține seama de vorbele „experților”! Publică imagini inclusiv cu lansarea rachetei balistice Bukgeukseong-1 (KN-11) de pe un submarin și cu testarea unor noi motoare de rachetă cu combustibil solid.
Lansarea rachetei Bukgeukseong-1 (KN-11, click!) de pe un submarin
La parăzile militare au apărut patru tipuri de rachete balistice intercontinentale, două cu combustibil lichid și două cu combustibil lichid. Dar lansarea încununată de succes din 4 iulie 2017 a arătat că racheta a avut două trepte, ceva diferit față de ultima paradă militară. Aceste rachete ar putea fi echipate cu componente de luptă (focoase) nucleare sau chimice. Spionajul american estimează că RPDC ar dispune de 30-60 de focoase nucleare, inclusiv o versiune miniaturizată compactă de greutate mică, ce poate fi montată pe o rachetă balistică cu rază medie sau mare de acțiune.
Liderii militari americani (e.g. Gen. Paul Selva, vicepreședinte al comitetului șefilor de state majore) se îndoiesc de posibilitatea existenței tehnologiilor de urmărire a rachetei pe întreaga traiectorie și eventuala corectare a traiectoriei. De parcă nu ar fi periculoasă și așa, aruncată precum o piatră cu arcbaleta, dacă are focos nuclear sau chimic! Parcă ar fi adepți ai dictonului „ghidare, ghidare, da s-o știm și noi!” Și uite că nordcoreenii nu-s fraieri să dea publicității amănunte „fine” asupra testării!
Rachetele zboară spre est, pe o traiectorie arc de elipsă, cu axa mare verticală „căzând” în Marea de Est sau Marea Japoniei.
Marea Japoniei, locul de cădere a rachetelor nordcoreene
Se vede că nordcoreenii i-au copiat pe americani cu programul lor de testare. Prima lansare de succes la americani a avut loc în decembrie 1957, la a treia încercare. Durata în S.U.A. de la prima testare nucleară în proiectul Manhattan până la prima lansare cu succes a rachetei Atlas a fost de 10 ani și patru luni. RPDC a realizat, după cum am scris mai sus, primul test nuclear subteran în octombrie 2006, iar prima tlansare reușită a rachetei balistice intercontinentale după 10 ani și opt luni.
De la venirea la putere, în 2012, a lui Kim Jong-un au fost lansate peste 80 de rachete, din care 15 în 2017. Prin comparație, pe timpul tatălui său, Kim Jong-il (născut în același an cu mine, 1941), au fost lansate 16 rachete. Bunicul său, Kim Il-sung (născut în acelaș an cu tatăl meu, 2012), a ordonat 15 lansări de rachete de la prima lansare din 1984 până la moartea sa în 1994.
Unii cred că a fost o bună colaborare a Chinei și Iranului, principalii adversari ai S.U.A. în domeniu, cu RPDC. E un motiv de teamă? Noi credem că este. Temperamentul tânărului dictator lasă multe semne de întrebare. Dar nici cu președintele Trump, coleg de generație, care ne tot îmbie să îi cumpărăm armament și muniție, pentru a da industriei americane de lucru, nu e de glumit! A dracului dilemă, ar zice nenea Iancu! Și actuala conducere, în legea salarizării, a stabilit că cel mai mare coedicient de salarizare e al șefului Statului Major General, sub 5! O fi hotărât vadimista Olguța? Tăriceanu? Îurcan? Orban? Ponta? Fostul Grindeanu sau actualul Tudose?
Notă: „Luați-o ca pamflet, nu ca defăimare!”
Nițu Constantin
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii
Sau AICI!
Războiul e iminent? Așa crede Kim-Jong-un!
Citiți AICI!