Calatorii geodezice, Suedia 1997 - Economie, istorie, administrație (III)
Suedia – economie, istorie, administrație
Moto: „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.” — Nicolae Iorga
5 ECONOMIA
Suedia are o economie industrializată urbană, bazată în primul rând pe pădurile extensive, depozitele bogate în fier şi mangan, marile resurse hidrotehnice. Cu toate că peste 90 % din industria suedeză este proprietate privată, guvernul exercită un control substanţial asupra economiei la fluctuaţii economice moderate. Bugetul naţional în 1996 cuprindea venituri de 104,8 miliarde de dolari şi cheltuieli de 116,1 miliarde.
Cu toate că Suedia se bucură de unul din cele mai ridicate standarde din lume ale nivelului de trai, ţara a cunoscut o serioasă recesiune în 1991. Guvernul suedez a răspuns cu măsuri de austeritate. Paşii parcurşi cuprind o reducere a personalului de 10 % în serviciul public, renunţarea la programele de protecţie socială şi privatizarea parţială a sectorului de stat, inclusiv a reţelelor de telecomunicaţii şi electrice.
Nivelul de industrializare a fost posibil şi datorită calităţii forţei de muncă în continuă perfecţionare. Se vede clar că noi am cam dat-o în bară şi avem multe de învăţat de la suedezi, pe care nu degeaba îi dădea exemplu unul Iliescu, „părintele ultimilor stângişti”, prin 1990, ajutat fiind mult şi de Petrică Neulander!
Că muncitorii şi intelectualii noştri, dacă a dispărut industria în ceaţă, mormanul ăla de fiare vechi al lui Petrică, cel adulat de fetele de la Apaca („Nu vrem kent, cafea, valută, vrem pe Roman să ne bată..”) hălăduiesc pe la porţi străne, vorba bancului cu întâlnirea şi discuţia din rai cu cel de sus a celor trei români de prestigiu.
- Ce-ţi mai fac moldovenii, Ştefane?
- Rău, Doamne... jumătate in Spania, jumătate in Rusia.
- Iancule, ardelenii tăi ce fac?
- Binişor, Doamne, jumătate in Germania, jumătate in America.
- Dar oltenii tăi, Tudore?
- Minunat, Doamne, un sfert în Parlament, un sfert in administraţie şi numai jumătate in puşcărie. Ştiu mai bine Zgonea, prietenul lui Mihai Viteazul, Olguța vadimistă dar și teleormăneanul Liviu! Că și-au mărit de două ori salariile și în plus celelalte stipendii... Că Ludovic Orban..... su Țurcan... se plimbă cu maimuța....
A Agricultura
Suedia îşi produce singură produsele agricole necesare, cu toate că este cultivat numai 7 % din teritoriul său. Noi ce naiba facem? Oganizarea ştiinţifică a fermelor, inclusiv fertilizarea şi mecanizarea intensive, fac posibile recolte bune faţă de solul sărac, topografia terenului accidentat şi sezonul agricol prea scurt.
Fermele suedeze diferă ca formă de la ferme mari de stat, care la noi au dispărut în ceață, falimentate chiar de administrație, la ferme mici. În ultimii ani, multe ferme mici au fost unite în unităţi mari. Noi ne cam dăm după cireş în această problemă! Cea mai mare parte din producţia agricolă este destinată consumului celor ce o produc. Doar 3 % din populaţie lucrează în agricultură, industria forestieră, şi pescuit!
Şi fiindcă veni vorba de industria forestieră, de „tăietorii de lemne”, ca fiu de pădurar, amintesc un banc bun. „După ce a mâncat, Bill Gates a cerut nota de plată. Pe lângă suma de plată, a mai lăsat un bacşiş de 5 dolari. Când să plece din restaurant, Gates a vrut să salute chelnerul, însă acesta avea o privire destul de ciudată, aşa că l-a întrebat dacă totul este in regulă.
Bill Gates: - Ce s-a intamplat?
Chelnerul: - Nimic. Sunt doar uimit de situaţie. Săptămâna trecută fiica dumneavoastră a fost în restaurant şi eu am servit la masa ei. Pe lângă nota de plată, mi-a lăsat un bacşiş de 500 de dolari. Aşa că nu înţeleg. Cum este posibil ca dumneavoastră, tatăl ei, cel mai bogat om din lume, să lăsaţi doar 5 dolari?
În acel moment, pe faţa lui Bill Gates a apărut un zâmbet.
Bill Gates: - Ea este fiica celui mai bogat om din lume… eu sunt fiul unui tăietor de lemne.
In acel moment, chelnerul nu a mai zis nimic. Morala? Simplă:
Nu uita niciodata trecutul. Este cel mai bun profesor al tău.”
Mărfurile principale ale fermelor rămân bovinele şi produsele de bovine, în special lactatele. Recolte mari se obţin la grâu, orz, ovăz, cartofi, rapiţă, secară şi sfeclă de zahăr. Existau în 1997 1,8 milioane vite, 2,4 milioane porci, 470.000 ovine şi 11,2 milioane păsări. Suedia este și un producător de vârf de blănuri, în principal nurci. Ce zic ecologiştii? Primărița capitalei mi-a recunoscut că nu a avut niciodată o haină de blană și nici un vrea să aibă!
B Silvicultura şi pescuitul
Suedia are cele mai mari rezerve de lemn din Europa şi este cel mai mare producător de produse forestiere, că suedezii nu sunt fraieri să vândă buştenii ca atare! Şi nici austriecii imperiali nu prea îndrăznesc „să se bage pe fir, că au fraierii lor mai pe aproape. Se pare că pădurile întregului Munte Retezat au fost retrocedate unui străin, fost transilvănean, austriac acum!” Produsele forestriere aduc venituri substanţiale Suediei din exporturi. Dacă v-ați plimbat pe la magazinele Ikea ați văzut combinația metal – lemn în mobilierul suedez și utilitatea. sa
Producţia forestieră în 1997 era 60,2 milioane de m3 (circa jumătate din cherestea şi cealaltă jumătate din hârtiem, pe care noi nu o mai fabricăm la Bacău). Fabricile de prelucrare a lemnului sunt concentrate pe coasta golfului Bothnia, iar cele mai multe mori şi hidrocentrale sunt pe râurile ce se varsă în acest golf.
În anul 1996, producţia de peşte a Suediei a totalizat 412.153 de tone. Heringul a reprezentat circa două-treimi din producţia anuală de peşte, restul fiind cod, păstrăv şi macrouri. Şi gaşca matrozului vânduse flota noastră de pescuit oceanic, unele venituri mergând către altă ţară nordică, Norvegia! Căreia, în compensaţie, i-am dat aproape gratis şi UMGB! Afaceri „curate”! Göteborg este un port important pentru vasele de pescuit. Eu mi-l amintesc din faptul că acolo a fost creat unul din primele plotere, folosit în proiectarea navelor.
C Mineritul
Producţia de minerale este foarte importantă, atât pentru interior, cât şi pentru export. Rezerve mari de minereu de fier sunt în centrul şi nordul Suediei, mai ales din jurul oraşelor Kiruna (unde e și o stație de control al sateliților de teledetecție) şi Malmberget. Ţara are rezerve estimate la 15 % din rezervele mondiale de uraniu. În anul 1997 producţia minerală era de 13,9 milioane tone de minereu de fier, 280 tone de argint, 86.600 tone de cupru şi 100.000 tone de plumb. Se extrag şi alte produse, ca zinc, aur, petrol şi pirite. De mineritul de la noi o lăsăm pe altădată, că facem nevroză sau chiar infarct!
D Industria prelucrătoare
Fără industrializare am fi fost şi noi ca înainte de primul război mondial! Noroc cu cele două perioade distincte, 1918 – 1941, „capitalistă”, respectiv 1947 - 1989, „socialistă”, că în acest secol al XXI-lea, adică în mileniul al III-lea, ne-am dus la fund şi am cam distrus tot, adică am transformat industria în fier vechi, indiferent ce ar spune unii! Că Petre Neulander decretase că industria românească „e un morman de fiare vechi!” Avantaj „Bercea Mondialu’, prietenul familiei foste prezidențiale!”
Dar ei cum stau? Industria prelucrătoare a devenit importantă în Suedia din 1880. Din 1965, valoarea industriei prelucrătoare a crescut cu peste 2 % anual şi în deceniul IX al secolului al XX-lea Suedia a devenit una din cele mai industrializate ţări din Europa. Cu toată concurenţa acerbă, Suedia îşi păstrează avantajele industriale prin înalta calitate a produselor şi prin forţa calificată de muncă. Și nu prea acceptă multinaționalele...
In anul 1990, în industria prelucrătoare era folosită 18 % din forţa de muncă. Cele mai multe unităţi ale industriei prelucrătoare erau proprietate privată, din care multe erau intreprinderi mici. Suedia este un producător de oţel de înaltă calitate; producţia anuală de oţel a fost 4,3 milioane tone în 1990. Principalele produse după valoarea producţiei în anii '90 au fost echipamentele de transport, produsele alimentare, hârtia, maşinile unelte, produsele metalice, produsele din lemn, chimicalele, produsele electrice şi materialele tipărite şi publicate. Centrele importante ale industriei prelucrătoare sunt Stockholm, Göteborg, Linköping, Malmö şi Trollhättan.
E Resurse energetice
Suedia este bogată în resurse hidrotehnice, 47 % din electricitatea sa fiind produsă în hidrocentrale, iar 46 % în centrale nucleare. După dezastrul nuclear din 1986 de la Cernobîl (Chernobyl) din fosta URSS (acum Ucraina), a fost luată decizia de a desfiinţa centralele nucleare la începutul secolului al XXI-lea, dar recesiunea economică a ţării nu face încă posibil acest lucru.
Noile surse energetice sunt bine dezvoltate
Producţia anuală totală de electricitate în 1997 a fost de 143,9 miliarde kilowaţi-oră. Datorită legislaţiei privind mediul, scăderii resurselor hidroenergetice şi deciziei guvernului de a desfiinţa centralele nucleare, Suedia trebuie să dezvolte alte surse de energie. Au, parcă citeam un raport al lui Nicolae Ceaușescu la unul din congrese! V-o închipuiți pe Olguța Vasilescu să țină așa ceva? Îi interesează pe ăștia economia statului? Pe naiba! Salariul perlamentarului să se dubleze, doar ăla de bază fiind de 14.000 lei!
F Finanţe şi bănci
Unitatea monetară de bază a Suediei era coroana (krona), împărţită în 100 de diviziuni, öre, singular și plural, însă, referindu-se la unitatea monetară însăși, forma plurală definită este ören (în iunie 1997, un dolar SUA valora 7,63 coroane). Coroana suedeză a fost a 11-a cea mai tranzacționată monedă din lume în valoare în aprilie 2013. Pe 4 iulie 2017 rata de schimb era 1 RON = 2.11803 SEK (1 USD =8.50861 SEK). Vedeți ce stabilitate avu coroana vreme de 20 de ani?
Banca centrală a Suediei este Sveriges Riksbank, cea mai veche bancă din lume (1668). Banca era privată, dar regele alegea conducerea. Ea emite moneda şi determină politica monetară în colaborare cu guvernul. Cred că BNR e împotriva guvernului! Părerea mea! Ea propune câștigătorul premiului Nobel pentru economie. Dar cred că guvernatorul lor precis un l-ar angaja consilier pe Vasilescu! În Suedia mai sunt câteva bănci comerciale cu multe filiale, case de economii şi alte tipuri de bănci şi organizaţii conexe, dar majoritatea suedeze. Pe la noi? Bănci românești dispărute, invazia băncilor străine….șmprofitul plecat...
G Comerţul exterior
Comerţul exterior este foarte important, Suedia fiind membru al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), al Uniunii Europene (UE) şi al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În 1996 exporturile au atins 84,9 miliarde dolari, iar importurile 66,8 miliarde. Principalele mărfuri exportate erau echipamentele de transport (în primul rând automobile (și fiul meu are un astfel de automobil în Belgia, Volvo, dat de firmă), hârtia şi fabrici de hârtie, chimicale, produse forestiere brute (puţine) şi prelucrate, echipamente electronice audio, fier şi oţel, echipamente energetice şi nave. Principalele ţări unde se exportă sunt Germania, Marea Britanie, Norvegia, S.U.A., Danemarca şi Finlanda.
Se importă chimicale, petrol şi produse petrolifere, echipamente de transport, produse alimentare, calculatoare şi maşini de birou, îmbrăcăminte şi accesorii. Principalii furnizori sunt Germania, Marea Britanie, Norvegia, Danemarca, S.U.A., Finlanda şi Franţa.
H Transporturile
Facilităţile transporturilor Suediei sunt concentrate în treimea sudică a ţării. Suedia are circa 210.760 km de drumuri, din care 14.577 km sunt drumuri naţionale. În primii ani '90, existau circa 4 milioane de autovehicole, din care 3,6 milioane de autovehicole pentru pasageri. Căile ferate măsoară 9.821 km, aproape toate fiind proprietate de stat, iar circa trei sferturi din acestea, inclusiv cele principale, sunt electrificate. Apele navigabile interioare cuprind şi canalul Göta, care leagă îărmurile de est şi de vest ale Suediei; cu toate că acest canal este important mai ales ca drum turistic, pe el se fac şi transporturi comerciale.
Marina comercială suedeză are un deplasament de 2,7 milioane tdw. Stockholm şi Göteborg sunt cele mai mari porturi maritime. Numeroase feriboturi circulă între Suedia şi ţările vecine. În plus, ţara a finanţat un proiect de construcţie a unui pod şi a unui tunel ce leagă Suedia şi Danemarca, unul din ale cele mai mari proiecte de infrastructură din Scandinavia, pe care îl vom prezenta în alt capitol.
Podul dintre Suedia și Danemarca, ce se termină într-un tunel
Sistemul liniilor aeriene scandinave (SAS), operate împreună cu Danemarca şi Norvegia, asigură un serviciu internaţional de calitate. Linjeflyg, o componentă a SAS, asigură zborurile interne în Suedia. Nu prea am auzit de companii „low cost”! Principalele aeroporturi internaţionale sunt Arlanda (lângă Stockholm, pe care l-am utilizat şi eu), Landvetter (lângă Göteborg) şi Sturup (lângă Malmö).
Drumul de la aeroportul Arlanda la Stockholm
I Comunicaţiile
În 1996 existau în Suedia 94 de ziare (hai, că îi luasem atunci şi pe ăştia!), cu un tiraj de 3.9 milioane. Câteva din cele mai influente erau în 1997 Expressen, Aftonbladet (vom vorbi de el în altă postare), Dagens Nyheter şi Svenska Dagbladet, toate publicate în Stockholm; Göteborgs-Posten şi iDag, în Göteborg; Sydsvenska Dagbladet şi Arbetet, în Malmö.
Administraţia suedeză de telecomunicaţii asigură serviciile telefonice şi telegrafice. Serviciul de radio şi televiziune era asigurat de trei companii independente sub un plan de privatizare promulgat în 1993 (măi, şi aici i-am luat!). Operarea era reglată prin legi şi acorduri cu guvernul. În anul 1996 existau 907 aparate de radio şi 499 de televizoare la o mie de locuitori.
J Forţa de muncă
În anul 1997, forţa de muncă suedeză folosită a totalizat 4,8 milioane (cam cât la noi prin 2015, dar care suntem peste 20 de milioane la recensământul din 2011, dar și, probabil, cam cât specialiștii „exportați” de noi). Din forţa de muncă, circa 26 % era în industria prelucrătoare şi alte industrii, , iar 62 % în servicii comunitare, sociale, economice şi personale.
Circa 9 % era folosită în sectorul financiar şi de afaceri, iar circa 3 % lucrau în agricultură, silvicultură şi pescuit. În anul 1989, 81 % din salariaţii suedezi erau în sindicate, după Biroul internaţional al muncii, cele mai mari sindicate dintre cele ale ţărilor industriale. La noi s-au cam distrus sau s-au îmbogăţit conducerile, baza materială a fost falimentată! Cam ca Luca, ăla cu petrolul! Condiţiile de lucru şi relaţiile management-muncă sunt în general excelente şi grevele sunt rare.
6 GUVERNAREA
Suedia este monarhie constituţională. Este condusă conform constituţiei din 1975, care urmează Constituţiei din 1809 şi Actului Parlamentului din 1866. Constituţia din 1975 a eliminat ultimele vestigii ale puterii monarhice în guvernarea ţării. Monarhul a rămas şef of statului, un post exclusiv pentru ceremonial, dar nu şi comandant suprem al forţelor armate şi a încetat prezidarea şedinţelor cabinetului.
După cum scria prin 2005 Mircea Dinescu în gândul.ro, de cinci sute de ani, de când Domeniul Coroanei Suedeze are în dotare, mai mult simbolic, o turmă de oi, ca regele să poată fi privit drept „primul păstor al ţării“, precum la noi Gigi Becali, niciun miel n-a dispărut din târlă şi niciun berbec n-a sărit în frigarea vreunui haiduc viking. Avea să fie dat anunţul că din turma regală au dispărut oarece ovine!
Interesant e că, pe cât de ineficienţi s-au dovedit vardiştii sau ce-or avea ei în găsirea oiţelor, pe atât de vigilent s-a dovedit un agent de circulaţie din Stockholm, care la o intersecţie i-a suspendat carnetul de conducere chiar şefului poliţiei, ce ignorase semnul pietonal.
Era posibil aşa ceva în București? Dacă ar fi fost Oprea, Blaga, Igaş, Ponta, Tobă, Orban, Țurcan, Isărescu, Traian, Liviu, Boc sau Rus, cu coloanele lor oficiale, vai de organul reproductiv al mamei agentului! Că de, la ei e posibil, fiindcă, văzute de pe Golden Bridge, vorba poetului moşier culinar, apele nu par atât de învolburate ca şpriţurile de la Golden Blitz, dovadă că urmaşii vikingilor acestei ţări n-au avut niciun complex să transforme Marea Baltică în lac nerusesc.
Regele nu se prea amestecă în politica guvernului. Şi până acum eu nici nu am aflat dacă oile au fost găsite sau nu şi nici poetul moșier nu a prea fost interesat să ne comunice dacă şi lui i s-a şoptit sau nu vreo vorbă. Dar îmi amintesc că în mai 1985, locotenent-colonel fiind, plutonierul Curicuță mi-a ridicat pentru trei luni carnetul de conducere cât ai zice pește. Nu am apelat din mândrie la consăteanul Relu Cladoveanu, mare pe la batalionul de circulație, dar noroc cu Viorica, soția, care cu „pilele” ei mi-a trecut carnetul din caseta „trei luni” în caseta „o lună”, ca să plecăm și noi normal în concediu vara!
Aşa că la ei se spune că întreaga putere aparţine poporului. Constituţia cuprinde o lungă serie de drepturi. În anul 1980 a fost deschisă succesiunea la tron şi pentru femei.
A Puterea executivă
În Suedia puterea executivă este realizată de cabinet, care este ales de parlament (Riksdag). Subordonate guvernului sunt şi 50 agenţii şi servicii administrative centrale, ca de exemplu sistemul telefonic şi căile ferate naţionale. Aceste agenţii, conduse de directori numiţi de guvern, cu toate că erau subordonate cabinetului de miniştri, atunci funcţionau independent.
B Puterea legislativă
În anul 1971, parlamentul (Riksdag), mai întâi bicameral, a devenit unicameral, cu 350 membri aleşi de popor, Constituţia din 1975 reducând numărul de membri la 349 pentru a preveni balotajul. Parlamentarii sunt aleşi pentru patru ani, ca şi la noi, printr-un sistem de reprezentare proporţională. Pot vota şi pot fi aleşi cetăţenii cu vârsta peste 18 ani, la noi UNPR optând pentru scăderea vârstei la 17 ani! Nu au camere repartizate la hotel. Au garsoniere și se autogestionează! Unul de-al nostru, căruia i s-a dublat și salariul, primește vreo 6.800 de lei dacă nu are casă în București! Și pe la noi există și RAPPS, cu locuințe pentru reprezentanții nației! În țara capitalistă se păstrează prerogativele socialismului (neștiințific)!
C Puterea juridică
În Suedia, puterea juridică este independentă şi cuprinde curtea supremă, şase curţi de apel şi curţi districtuale şi orăşeneşti. Curtea supremă este curtea finală de apel în toate cazurile. Curţile de apel, pe lângă jurisdicţia de apel, răspund de administrarea sistemului de curţi din zona lor şi de instruirea periodică a judecătorilor. Curţile districtuale şi orăşeneşti sunt curţi de primă instanţă. Ele sunt prezidate de judecători care sunt asistaţi de un juriu ales de locuitori, format de regulă din trei la cinci cetăţeni. Juriile sunt folosite numai în cazuri deosebite. La noi opta pentru juraţi caracaleanul om de televiziune şi puşcăriaş Dan Diaconescu, veşnicul căutător de Elodii, renumit prin lansarea la TV a prestigioasei reporteriţe TV Magda Ciumac, al cărui soţ îl înghesuise pe Dănuţ într-un tomberon marca Adriana Bahmuţeanu, reinventat de marele gunoier șef, Prigoană!
Dan Diaconescu spre tomberon
Un detaliu special al sistemului judiciar suedez, copiat recent din alte ţări, este cunoscut oficial ca avocatul poporului, că doar au şi ei în meniu Ciorb(e)a lor! Misiunea acestuia este de a supraveghea cum urmăresc şi aplică legile, curţile şi administratorii, nu să facă cerințe pentru satisfacerea vreunui teleormănean. Avocatul poporului este numit de Riksdag pentru patru ani.
D Administraţia locală
Fiecare din cele 24 de districte sau judeţe (län) din Suedia este condus de un comitet administrativ numit de guvernul central (ca prefectura la noi), în colaborare cu un consiliu districtual ales prin vot popular. Administraţia locală şi impozitarea sunt asigurate de prevederile constituţionale. Oraşele, municipiile şi localităţile rurale din districte sunt denumite comune şi de asemenea au consilii alese prin vot popular. Or fi în două tururi? Încă se fac cercetări!
E Partidele politice
În anii '90 grupările politice suedeze principale erau Partidul Social Democrat al Muncii, lăudat de „Ilici” al nostru, care ocupa cel mai mare număr de locuri în Riksdag şi Partidul Moderat. Ce or modera ăştia (cu toate că i-am cunoscut, inclusiv pe Ann) nu am aflat încă! Alte grupuri influente erau partidele de centru (creştin democrat, liberal, ecologist) şi de stânga. Există de asemenea mici partide de extremă dreaptă şi extremă stângă. Că doar nu sunt ei altfel ca ceilalţi vaşnic europeni!
F Sănătatea şi nivelul de trai
Din punct de vedere istoric, legislaţia suedeză privind nivelul de trai sau bunăstarea socială a fost dezvoltată coreaspunzător, asigurându-se ca toţi cetăţenii să primească pensii de bătrâneţe, să aibe asigurări de sănătate, iar salariaţii să aibe diferite sporuri compensatorii după oarece criterii. Există un plan de asigurare pentru şomeri, care este subvenţionat mai ales de guvern, dar administrat de sindicate. Sindicaliştii şefi precis nu seamănă cu ai noştri, de exemplu cu «petrolistul» Luca! Că subţiindu-se la noi clasa muncitoare, care precis nu va merge în rai, aşa cum pleda un film italian (La clasa operaia va in Paradiso), s-au cam «rărit» şi şefii de la sindicate!
Alte surse de creştere a nivelului de trai în Suedia sunt taxele pentru familiile care nu au copii, beneficii maternale subvenţionate de guvern şi case cu chirii mici. Cu toate acestea , ca răspuns la recesiunea din anii '90, guvernul a instituit reducerea nivelului şi numărului de programe de protecţie socială.
G Politica de apărare
Forţele armate ale Suediei sunt conduse de un comandant suprem şi un stat major al apărării, care coordonează activităţile trupelor terestre, marinei militare şi aviaţiei. Erau stipulate termene între 7,5 şi 17,5 luni de serviciu militar obligatoriu pentru bărbaţii între 18 şi 47 de ani. În anul 1997, forţele armate aveau un efectiv de 35.100 de oameni în trupele terestre, de 9.200 în marina militară şi de 8.800 în aviaţie. O importantă componentă a apărării ţării era garda teritorială, un serviciu de voluntariat organizat încă din al doilea război mondial, care în 1997 avea 125.000 de membri. În timp de război, forţele armate puteau mobiliza o forţă de rezervă de 570.000 de oameni, bărbaţi şi femei.
7 ISTORIC
Pe timpul imperiului roman, jumătatea estică a Peninsulei Scandinave era locuită de două triburi de popoare germanice - suionii sau suedezii în partea nordică sau Svealand şi goţii în partea sudică sau Goţia. Aceste triburi, cu toate că erau unite în credinţele religioase, erau în general în război unul cu celălalt. Înainte de secolul al X-lea, lipsesc amănunte referitoare la istoria suedeză, de aceea în primul capitol ne-am rezumat la vikingi și nu la suedezi, norvegieni sau danezi. În prima jumătate a secolului al IX-lea, misionarii franciscani au început propagarea concepțiilor creştine, care, uşor – uşor, au pătruns în ţară. Olaf Skötkonung a fost primul rege suedez care devine creştin.
Suedia în secolul al XII-lea
De la anul 800 d.Hr., vichingii, inclusiv suedezi, au stabilit colonii în alte ţări, în special în Rusia şi în Europa estică, şi drumuri comerciale. În timpul domniei lui Eric al IX-lea, de la 1150 la 1160, puterea suedeză a fost de temut. Eric a invadat Finlanda şi a impus creştinismul în zonele cucerite; în timpul următoarelor două secole, Finlanda a fost cucerită complet de suedezi, Eric devenind până la urmă sfântul patron al Suediei.
A Uniunea de la Kalmar
În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea feudalismul a avut o influenţă de control în Suedia şi, deoarece puterea tronului a învins, aristocraţia a început să se afirme. În anul 1389, nobilii suedezi i-au impus lui Albert de Mecklenburg să renunţe la tron, care a fost dat lui Margaret I, regina Danemarcei şi Norvegiei. În 1397 Margaret a înfăptuit Uniunea de la Kalmar, din care făceau parte cele trei regate scandinave ale Danemarcei, Norvegiei şi Suediei, unite sub o singură suveranitate.
Uniunea, care a durat peste un secol, a fost caracterizată de disensiuni şi războaie între danezi şi suedezi. În anul 1520, când a avut loc o rebeliune, regele Christian al II-lea al Danemarcei şi Norvegiei a invadat Suedia pentru a o pune sub autoritatea sa. Odată încoronat, a executat mulţi oponenţi. Crimele în masă au provocat o rebeliune în 1521, condusă de Gustav Vasa, care a devenit administrator după ce rebeliunea a avut succes, iar în 1523 rege, ca Gustav I Vasa. Cu toate acestea, Danemarca a păstrat posesia unei părţi sudice a peninsulei. Sub Gustav, Suedia a devenit monarhie ereditară, în care puterea nobililor a fost circumscrisă, iar nobilimea este subordonată în stat. Luteranismul a devenit religie de stat în anul 1520.
Uniunea de la Kalmar
B Suedia ca putere militară
În secolul al XVI-lea Suedia a intrat într-o perioadă de expansiune. Districtul Reval din Estonia s-a pus în mod voluntar sub protecţie suedeză în 1561, şi ca rezultat al războiului din 1557 - 1582 cu Livonia (o mare parte a actualelor state Letonia şi Estonia), Suedia a luat de la Polonia toată Estonia, inclusiv districtul Narva.
Suedia între 1560 și 1815
În mod gradat, regatul a devenit mare putere în zona baltică şi politica sa expansionistă a fost continuată de Gustav II Adolph, considerat cel mai mare rege suedez, care a succedat la tron în 1611. La începutul domniei sale, Suedia a fost în război cu Rusia şi în anul 1617 Gustav a încheiat conflictul cu un tratat prin care Suedia a obţinut Karelia estică şi Ingria. Un război cu Polonia (1621-1629) a dat Suediei întreaga Livonia, la care, Polonia renunţase neformal până în 1660. În anul 1630 Gustav, ca un campion al protestantismului, a intrat în războiul de 30 de ani. Regele a murit în 1632, dar politica sa a fost continuată şi înfăptuită în mod strălucitor de cancelarul său, contele Axel Oxenstierna, care a condus guvernul suedez în timpul când Christina, fiica fostului monarh, era minoră. Christina a fost încoronată în anul 1644.
Prin pacea din Westfalia din 1648, care a încheiat războiul de 30 de ani, Suedia a luat o mare parte din Pomerania, insula Rügen, Wismar, Bremen şi Verden şi alte teritorii germane, care a conferit suveranităţii suedeze trei voturi în dieta Sfântului Imperiu Roman (entitate politică a ţărilor din Europa de vest şi centrală, fondată de Charlemagne în 800 d.Hr. şi dizolvată de împăratul Francis II în anul 806; din secolul al X-lea, conducătorii săi au fost regi germani, care uneori se credeau împăraţi, dar niciodată nu au fost încoronaţi de papii de la Roma).
Suedia a devenit atunci cea mai mare putere din zona baltică. În anul 1654 regina Christina a abdicat, numindu-l ca succesor pe vărul său Charles X Gustav şi şi-a trăit restul vieţii la Roma. Charles, care a condus până în 1660, a declarat război Poloniei (primul război nordic, 1655-1660) şi prin pacea de la Oliva din mai 1660, Polonia a cedat formal Suediei Livonia. Charles X a invadat Danemarca de două ori în 1658 şi a luat de la aceasta provinciile din partea sudică a Suediei, pe care Danemarca le stăpânise în secolul al XVI-lea.
Fiul şi succesorul lui Charles, Charles XI, s-a aliat cu regele Ludovic al XIV-lea al Franţei în războaiele franceze din secolul al XVII-lea. Cu toate cuceririle sale baltice, Suedia nu a avut resurse pentru a implementa un asemenea militarism. În anul 1675, suedezii, ca aliaţi ai francezilor, au fost înfrânţi sever la Fehrbellin de Frederick William, elector de Brandenburg. În acelaşi timp, Charles a atentat la libertăţile fundamentale suedeze prin reorganizarea conducerii, slăbind consiliul de stat şi Riksdag-ul şi proclamându-se monarh absolut. În anul 1680 a confiscat toate proprietăţile mari. Suedia a devenit din nou un stat militar eficient, dar numai temporar.
C Marele război nordic
Charles al XII-lea, fiul şi succesorul lui Charles XI, a fost un geniu militar. Nu la mult timp după ascensiunea sa, la vârsta de 15 ani, s-a angajat cu succes contra coaliţiei agresive a Rusiei, Poloniei şi Danemarcei, la începutul marelui război nordic (1700-1721). În timpul primilor ani ai acestui conflict Suedia şi-a dovedit în mod strălucitor poziţia sa de mare putere militară a zonei baltice. În anul 1700 Charles a invadat partea de nord-vest a Rusiei şi în 1706 i-a învins pe polonezi. Pe când Charles era angajat în conflictul cu Polonia, Petru cel Mare al Rusiei şi-a impus dominaţia pe ţărmul Mării Baltice. În anul 1709 suedezii au fost încercuiţi complet de Rusia în bătălia din Poltava, marcând înfrângerea Suediei şi înlocuirea sa de Rusia ca putere dominantă în zona baltică. Prin tratatele de la Stockholm şi Nystadt din 1721, Suedia a pierdut mult din teritoriul său german şi a cedat Rusiei Livonia, Estonia, Ingria, o parte din Karelia şi câteva insule baltice importante.
Charles XII a murit în 1718 şi i-a succedat sora sa, Ulrika Eleanora, condiţia acceptării sale fiind o nouă constituţie care să distrugă monarhia absolută şi realizarea puterii legislative în Riksdag de patru pături (nobilii, clerul, orăşenii şi ţăranii). Puterea executivă a devenit apanajul unui aşanumit comitet secret al primelor trei pături. În acest fel, aristocraţia a avut încă o dată controlul guvernului, pe care îl păstrează pentru mai mult de 50 de ani.
În anul 1771 a urmat la tron Gustav III, care nemulţumit de mânăria politică a aristocraţiei, conducea guvernul direct (precum Băsescu pe vremea lui Boc!). El a promulgat o nouă constituţie şi a restaurat monarhia absolută. Primele sale decizii au fost liberale, dar după 1789, o dată cu începutul revoluţiei franceze, a devenit tiran şi a fost asasinat în 1792.
D Războaiele napoleoniene
Fiul şi succesorul său, Gustav IV Adolph, s-a opus lui Napoleon al Franţei şi în 1805 a aderat la cea de a treia coaliţie împotriva acestuia, compusă din Britania, Suedia, Rusia şi Austria. Rusia a părăsit coaliţia în 1807 pentru o alianţă cu Napoleon şi în anul următor a invadat Finlanda, ameninţând Suedia. Gustav a fost înlăturat în 1809 de o revoltă a trupelor terestre. Riksdag-ul a votat atunci o nouă constituţie, care a rămas în vigoare până în 1975, şi în 1809 a ales ca rege pe unchiul fostului rege, Charles XIII. Suedia a încheiat două tratate de pace, unul cu Rusia în 1809, cedând cea mai mare parte a Finlandei şi insulele Ĺland, şi altul cu Franţa în 1810, prin care a fost adoptată o politică pronapoleoniană. Charles XIII era minor şi Riksdag-ul l-a încoronat ca prinţ pe mareşalul Jean Baptiste Jules Bernadotte, prinţ de Pontecorvo şi unul din generalii lui Napoleon, într-un efort de conciliere cu împăratul Franţei. Mareşalul a acceptat, şi a fost emis în 1810 un act de instalare, stabilind succesiunea dinastiei Bernadotte. Bernadotte şi-a demonstrat imediat influenţa dominantă în politica suedeză. Conform poziţiei sale profranceze, a făcut coaliţie din nou cu Napoleon în 1813 şi 1814. În anul următor, Danemarca a impus ca Norvegia să fie cedată Suediei, primind în schimb posesiunea suedeză din Pomerania. La sfârşitul războaielor napoleoniene, Suedia nu a mai posedat teritorii în Germania. Congresul de la Viena, din 1815, a recunoscut unirea Norvegiei cu Suedia.
E Primii regi din familia Bernadotte
În anul 1818 Bernadotte a devenit rege, sub numele Charles XIV Ioan. Cu toate că domnia sa de la 1818 până la 1844 a fost caracterizată de un conflict privind controlul între tron şi Riksdag, şi, ca un străin, el a fost nepopular, Bernadotte a fost un bun administrator şi regatele unite ale Norvegiei şi Suediei au făcut progrese materiale, politice şi culturale considerabile. Succesorii săi, Oscar I, Charles XV şi Oscar II, au fost acceptaţi ca suedezi. Între 1864 şi 1866 constituţia a fost revizuită; Riksdag-ul, care era bicameral, a devenit atunci monocameral. Între 1867 şi 1886, circa o jumătate de milion de suedezi a emigrat în America datorită lipsei hranei şi a locurilor de muncă. Uniunea cu Norvegia a început să se arate inadecvată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în iunie 1905 legislativul norvegian a ratificat o lege de dizolvare a uniunii, fără opoziţia puternică a Riksdag-ului suedez. În timpul domniei lui Oscar II s-au făcut progrese notabile în legislaţia socială, inclusiv legea intreprinderii, asigurarea de accidente, fondurile de pensii pentru salariaţi şi limitarea orelor de lucru pentru femei şi copii.
F Suedia în timpul războaielor mondiale
În anul 1907, a succedat la tron Gustav V şi doi ani mai târziu au fost adoptate amendamente constituţionale, s-a inaugurat reprezentarea proporţională şi s-au făcut alte reforme.
În anul 1914, la începutul primului război mondial, Suedia şi-a declarat neutralitatea şi în consecinţă a încheiat un acord cu Norvegia şi Danemarca pentru apărarea neutralităţii şi protejarea economică comună a intereselor ca ţări scandinave. Suedia a intrat în Liga Naţiunilor în 1920. Condus de un mare om de stat suedez, Karl Hjalmar Branting, Partidul Social Democrat a devenit forţa principală în politica suedeză. Guvernele social-democrate au rămas la putere până în anul 1928, făcând reforme sociale care au făcut Suedia vestită din acest punct de vedere. Partidul Conservator a venit la putere în 1928, dar începutul crizei economice mondiale la scurt timp după război a readus pe social-deemocraţi la putere în 1932.
La sfârşitul anilor '30, când în Europa războiul părea iminent, pregătirea militară şi apărarea naţională au devenit o problemă stringentă. În anul 1939, guvernul suedez a proclamat neutralitea ţării pe timpul celui de al doilea război mondial. În afara unor frecvente incidente de frontieră şi atacuri germane asupra navelor suedeze, ţara şi-a păstrat neutralitatea pe timpul întregului război.
G Problemele apărării neutralităţii
În iulie 1945, după încheierea ostilităţilor în Europa, cabinetul de coaliţie pentru perioada de război s-a retras şi social-democraţii, sub premierul Per Albin Hansson, au introdus un control total al guvernului. Liderul social-democrat Tage Erlander, care era ministru al învăţământului şi cultelor, a devenit premier în octombrie 1946, după moartea premierului Hansson. Luna următoare Suedia a devenit al 54-lea stat membru al O.N.U.
Pe timpul războiului rece Suedia şi-a păstrat poziţia de neutralitate. În anul 1948 a beneficiat de ajutorul S.U.A. acordat ţărilor vest-europene (planul Marshall), dar a refuzat să devină membru al NATO în 1949, la crearea acestui organism. Contribuind la eforturile de apărare a peninsulei scandinave fără aliere cu estul sau cu vestul, Suedia a trecut la întărirea sistematică a forţelor sale armate.
Evenimentele interne importante din Suedia au fost moartea lui Gustav V în 1950, venirea la tron a fiului său mai mare ca Gustav VI Adolph, crearea unui guvern de coaliţie între social-democraţi şi agrarieni în 1951 şi accentuarea unor puternice presiuni inflaţioniste în economia suedeză în anii 1951 şi 1952. În alegerile din septembrie 1956, coaliţia social-democraţilor şi agrarienilor a rămas la putere, cu toate că pierde 11 locuri în camera inferioară din Riksdag.
Convingerea multor lideri militari suedezi era că Suedia nu va fi în stare să-şi păstreze neutralitatea în eventualitatea unui război mondial, discutându-se mult problema de către suedezi. În martie 1957, un raport pregătit de 12 experţi suedezi în apărare se încheia cu recomandarea ca forţele armate suedeze să fie dotate cu arma atomică. În aprilie, Suedia, Danemarca, Norvegia şi Finlanda, şi-au anunţat intenţia de a finanţa un institut scandinav pentru cercetări atomice în Copenhaga.
H Creşterea nivelului de trai
Propunerile din 1957 pentru finanţarea unui plan extins de pensii de bătrâneţe au cauzat multe controverse. Printr-un referendum popular ţinut în octombrie, propunerea social-democraţilor, care prevedea contribuţii şi garanţia guvernului împotriva inflaţiei, nu a întrunit majoritatea voturilor. Totuşi social-democraţii au făcut presiuni în parlament pentru a legifera planul propus şi agrarienii au ieşit din guvernul de coaliţie. În octombrie a fost format un nou guvern, condus tot de Erlander, numai din social-democraţi.
În aprilie 1958, S.U.A. a fost de acord să dea Suediei 350.000 de dolari pentru construcţia unui reactor nuclear propriu. În aceeaşi lună, guvernul Erlander a căzut datorită dezacordului dintre partide pe problema planului de pensii, dar la alegerile din iunie au revenit la putere. Parlamentul a aprobat planul de pensii pe 14 mai 1959. Mai târziu în acel an Suedia a devenit membru fondator al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb. Alegerile din 1960 au dus la altă victorie a social-democraţilor şi Erlander a rămas prim ministru. Când acesta s-a retras din post în 1969, i-a luat locul Olof Palme, fostul ministru al învăţământului. O revizuire a constituţiei în 1971 a reorganizat legislativul ca o singură cameră şi a introdus un nou sistem electoral. Gustav VI Adolph a murit în 1973 şi i-a succedat nepotul său, Carl XVI Gustaf. La 1 ianuarie 1975 s-a aprobat în forţă o nouă constituţie, care restrângea puterea rămasă a regelui.
Opoziţia suedeză faţă de războiul din Vietnam a înrăutăţit relaţiile cu S.U.A.; mulţi tineri americani ce nu doreau acest război au primit azil politic în Suedia. Critica acţiunilor militare ale S.U.A. de către premierul Olof Palme în 1972 a dus la ruperea relaţiilor diplomatice americano - suedeze la până în 1974.
I Căderea şi reîntoarcerea social-democraţilor
Suedia a ieşit bine din criza economică mondială din 1974 şi 1975, dar a fost zguduită de a rată mare a inflaţiei, mărindu-se datoria externă şi deficitele bugetare. În alegerile din septembrie 1976, social-democraţii au pierdut după 44 de ani de guvernare, în favoarea unei coaliţii a partidelor de centru, Conservator şi Liberal. În anul 1977 premierul Thorbjörn Fälldin a introdus măsuri de austeritate pentru scăderea inflaţiei şi a încurajat exportul produselor suedeze. Guvernul lui Fälldin a reaprobat în 1978 utilizarea centralelor nucleare, dar a revenit peste un an după un guvern liberal interimar minoritar. În mai 1980 a avut loc o grevă generală care a aruncat ţara într-o adevărată debandadă timp de 10 zile. În octombrie guvernul a supravieţuit unei moţiuni de încredere cu numai un vot. În mai 1981 mii de funcţionari au declanşat o grevă pentru căderea guvernului de coaliţie. Au avut loc şi alte greve şi Fälldin a format un guvern minoritar al centriştilor şi liberalilor. Social-democraţii au revenit la putere în alegerile parlamentare din 1982 şi şi-au păstrat majoritatea după alegerile din 1985. Palme şi-a păstrat poziţia de premier în 1982; el a fost asasinat la 28 februarie 1986, în Stockholm. A devenit premier Ingvar Carlsson, fost vicepremier, care a păstrat cabinetul lui Palme şi a continuat politica predecesorului său. Social-democraţii au avut o majoritate comfortabilă în alegerile din 1988, dar Carlsson a demisionat în 1990 după ce Riksdagul a respins o propunere de îngheţare temporară a salariilor, preţurilor şi chiriilor. El a format mai târziu un nou guvern şi a modificat programul de usteritate, permiţând o oarecare creştere a salariilor.
În alegerile din septembrie 1991, cu toate acestea, social-democraţii au suferit o cădere, dar au rămas cel mai mare partid în Riksdag, cu 138 de locuri. Ingvar Carlsson a demisionat şi liderul Partidului Moderat, Carl Bildt, a format o coaliţie a partidelor Moderat , de Centru, Liberal şi Creştin Democrat (ca CDR de pe la noi pe vremea lui Constantinescu). Noul guvern a început o reformă economică accelerată, inclusiv eventuala privatizare a 35 companii de stat, reduceri mari ale cheltuielilor guvernamentale, inclusiv reducerea cheltuielilor pentru menţinerea nivelului de trai şi înlăturarea restricţiilor privind deţinerea majorităţii acţiunilor investitorilor străini. Ţinuta noii coaliţii a fost remarcabilă.
În alegerile din septembrie 1994 social-democraţii s-au întors la putere, cumulând peste 45 % din voturi. Partidul nu numai că a anulat pierderile de la alegerile precedente, dar a şi câştigat în Riksdag 161 din cele 349 de locuri. După alegeri, lui Ingvar Carlsson i s-a cerut să formeze o coaliţie guvernamentală, dar el a optat mai bine pentru un guvern minoritar. Alegerile din septembrie s-au remarcat şi prin aceea că aproape jumătate din membrii cabinetului condus de Carlsson şi 41 % din membrii Riksdag-ului erau femei, cea mai mare valoare în procente de femei parlamentari din lume. Carlsson a demisionat în martie 1996 din funcţia de prim ministru şi chiar din Partidul Social Democrat. Lui i-a succedat Göran Persson, un social-democrat moderat, care fusese ministru de finanţe.
În mai 1994 parlamentul european a recomandat acceptarea Suediei ca membru al Uniunii Europene (EU). Poziţia de membru a fost aprobată prin vot în referendumul din noiembrie (la noi canci rederendum) şi după aprobarea de către Riksdag, Suedia a intrat în EU la 1 ianuarie 1995. La noi nu ar fi fost necesar un asemenea referendum? Ciudată e democraţia asta!
În loc de concluzii - Suedia „comunistă"
Un vechi român emigrat în timpul socialismului ceaușist prin Suedia declara că „s-a săturat de comuniștii ăia de suedezi"... A argumentat omul că nu poți să faci nimic de capu' tău, nu poți să greșești, nu poți să te simți și tu ca românul, adică peste tot domnește ordinea și legea.
Dacă intri cu un 4x4 al tău în oraș și n-ai plătit rovigneta, amenda îți vine in trei zile și este egală cu cât costă mașina; dacă greșesti, deh, ca tot românu', plătești de-ți sar capacele! S-a săturat, bietul român, de această permanentă pseudo-„Securitate” care obligă la ordine și respect, în rest fiecare poate judeca unde-i mai bine!
Cine spunea că „dictatura legii” e cea mai a dracului dictatură avea perfectă dreptate! Ați văzut cumva vreun neamț aruncând o hârtie pe stradă la ei? Așa e și în Suedia! Dar eu am văzut un neamț pe o autostradă din România, așa puține câte sunt, aruncând hărtii murdare și chiștoace pe jos! În drumul de la Stutgart la Strasburg, niciunul nu m-a depășit fără motiv și nu a aruncat nimic pe geam!
Pentru cei corecți Suedia e o țară de vis, un adevărat rai. Pentru că legislația lor chiar se aplică, dacă nu o aplici e vai de capul tău, pentru că politicienii nu au privilegii, nu se bucură de imunitate, iar alegătorii se prezintă la vot în proporție de peste 80%.
Pentru că în topul 2013 al celor mai fericite țări, Suedia figura pe locul 5, după Danemarca, Norvegia, Elveția și Olanda, în timp ce Marea Britanie era abia pe locul 22, iar România pe locul 90! Și mai ales pentru că țările „fericite" aveau și au în comun un venit mare pe cap de locuitor, o viață sănătoasă și, mai ales, absența corupției la nivelul liderilor, cu toate că nu au nici DNA, nici DIICOT, nici Lazăr, nici Kovesi!
Scandinavii stau bine cu „fericirea”
Reportajul „Suedia - tărâmul politicienilor fără privilegii" (aici în portugheză, dar titrat în engleză), difuzat de televiziunea braziliană TV Bandeirantes, prezenta o lume despre care, obisnuiți cu situația din România, ne e greu sa credem că există cu adevărat.
Și alte fapte care ne fac să medităm sunt și cele ce ne arată că regele îndeplinește doar funcții ceremoniale, statul este conceput ca un sprijin pentru toți cetățenii săi, tratați echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solidă, servicii asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasă socială. Pentru că, deși taxele sunt mari, ele se întorc sub forma de pachete de asistență socială.
Ne mai gândim că politicienii nu au privilegii și nu beneficiază de condiții de lux, de exemplu parlamentarii au la dispozitie garsoniere deținute de stat, cu o suprafață de circa 40 de metri patrați, spălătoria este comună, iar ei trebuie să se programeze din timp dacă vor să își spele așternuturile și desuurile! Nu există personal de serviciu.
Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătrați. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici mașini de serviciu cu șofer. Reședința oficială a premierului suedez nu depășeste circa 300 de metri pătrati. Nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că premierul își călca singur cămășile și își spăla singur rufele, la fel ca orice simplu cetățean. Ați văzut de ce nu se dădea Grindeanu plecat? De ce dorea Ponta să îl ajute să nu plece, cum a făcut el prostia în 2015?
Și mai gândiți-vă și la faptul că în Suedia există doar 21 de districte sau comitate (lan) și doar 290 de localități! Nici primarii și guvernatorii nu au dreptul la reședinte oficiale gratuite, iar consilierii localităților nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, așa că lucrează de acasă.
Și pentru că veni vorba de legea salarizării unice cu „avantaj” pentru parlamentari, cărora li s-au dublat salariile, la ei un parlamentar suedez câștigă aproape dublul venitului net al unui profesor de liceu. La noi vreo 14.000 de lei la prima strigare, că apoi cu sporuri....
Parlamentarii care nu domiciliază în capitală nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenți la cabinetele parlamentare din localitățile de origine. Acolo, mulți dintre ei lucrează de acasă și utilizează sediile partidelor sau bibliotecilor publice pentru a se întâlni cu alegătorii.
Toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate și rezervate la agenția de turism din cadrul parlamentului, nefiind alocate îndemnizații speciale.
Politicienii suedezi nu sunt privilegiați în fața legii și nu se bucură de niciun fel de imunitate. Mona Sahlin a cumpărat o ciocolată și alte câteva obiecte personale cu cardul de credit guvernamental și a plătit scump, pierându-și postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90, fiind cunoscut sub numele de „cazul Toblerone". Sahlin și-a compromis cariera politică, fiind nevoită sa demisioneze din funcția de lider al Partidului Social Democrat.
Și ai noștri bguvernanți risipesc banii pe unguente, vită Kove sau băuturi fine! Omul, participant ca elev utecist la ultimul congres al PCR, al XIV-lea, în noiembrie 1989, baci moldovean, dar și ungurean, zis și MRU, cunoscător și al limbilor idiș și maghiară, a mai fost și recompensat cu renumirea ca șef al unui important serviciu de .............!
Să fiți iubiți!
Nițu Constantin
-->
Comentarii