Calatorii geodezice, Suedia 1997 - Hartile rusesti (V)
Hărţile sovietice ale Suediei
Moto: „Ai hartă, ai soartă!” Nițu Constantin
Importanța hărții o știm cu toții. Harta este un model al terenului, o reprezentare grafică a realității geografice. Sunt și alte reprezentări ale realității geografice, toate făcând parte din clasa geoimaginilor. În aceste geoimagini, analogice sau digitale, intră hărțile, fotografiile aeriene, fotogramele aeriene, fotografiile satelitare, înregistrările satelitare etc.
Sistemul geoimaginilor
Produse aparte sunt hărțile topografice. Aceste hărți sunt hărți geografice generale metrice, la o scară dată, pe care sunt reprezentate elementele terenului, naturale și artificiale (antropice - rezultate ale activității umane) prin semne convenționale și inscripții. Elementele terenului sunt relieful, detaliile de planimetrie (localități, cvartale, construcții, drumuri, poduri, căi ferate, alte căi de comunicații etc.), elementele de hidrografie (izvoare, pâraie, râuri, fluvii, lacuri, golfuri, mări etc.), elemente de vegetație (păduri, liziere, copaci izolați, mărăcinișuri ș.a.) etc. Pe hartă se pot determina anumite elemente necesare omului (coordonate, distanțe, unghiuri, azimute, gismente, cote, diferențe de nivel, zone văzute sau nevăzute, profile etc.).
Hărțile topografice militare sunt hărțile pe care sunt scoase în evidență toate elementele care au importanță în studierea terenului din punct de vedere militar, în planificarea și desfășurarea luptelor, operațiilor, bătăliilor. Hărțile se realizează la diferite scări, fiind necesare diferitelor eșaloane, respectiv grupe, plutoane, compamii, batalioane, unități sau mari unități, care le folosesc în diferite scopuri (că e vai și-amar de soartă dacă n-ai cu tine hartă!).
Porțiune de hartă topografică (zona Galați)
Fiecare țară și-a realizat hărți topografice pentru propriul teritoriu, dar cele două mari puteri militare au realizat hărți pentru întreaga planetă Pământ sau pentru zonele de conflict. URSS a realizat hărți pentru multe zone de pe Tera, iar noi am scris depre ele și am și exemplificat cu fragmente din aceste hărți. România se poate lăuda că înainte de 1989, prin Direcția Topografică Militară, a realizat trei ediții ale hărților topografice la scările 1:25000, 1:50000, 1:100000, 1:200000, 1:500000 și 1:1000000. Pentru orașe s-au realizat și planuri la scara 1:10000. Toate hărțile s-au realizat în proiecția Gauss-Kruger, standard al țărilor Tratatului de la Varșovia. Țările din NATO, acum și România, realizează hărțile topografice în proiecția UTM (aceeași bază matematică).
Cu toate că făcea parte din Tratatul de la Varșovia, România nu dădea URSS originale sau copii ale foilor de hartă, așa cum făceau celelalte țări socialiste membre ale tratatului, dar sovieticii produceau hărți necesare armatei roșii pentru teritoriul întregii planete, folosind tehnologii moderne, înregistrări satelitare și chiar serviciile secrete. Harta de bază a armatei sovietice era și este foaia de hartă la scara 1:50000.
Porțiune a unei hărți rusești (sovietice) la scara 1:50.000 (1987)
Harta de mai sus este actualizată în 1987, ca multe hărți din alte părți ale lumii. Noi, așa cum am mai făcut, vă vom demonstra cu foi de hartă pentru teritoriul Angliei.
Porțiune a hărții topografice cu plaja din Bournemouth (am fost acolo în 1991)
Porțiune a unei foi de hartă sovietică pentru Londra
Puteau lipsi hărțile pentru Suedia? În ciciun caz, nu! Doar Rusia urmărea supremația în Marea Baltică, așa cum a făcut în toate timpurile, mai ales după testamentul lui Petru cel Mare.
Porțiune a unei hărți sovietice pentru Suedia
Ziarul suedez Aftonbladet a publicat, după căderea URSS, câteva hărți topografice militare sovietice din 1987. Hărțile reprezintă zona de coastă de la Stockholm la Karlskrona - baza principală a marinei suedeze din Marea Baltică (tot lac rusesc?). Pe hărțile detaliate erau reprezentate toate elementele infrastructurii de apărare de la marginea celor două orașe, precum și locurile de aterizare sau amerizare și adâncimile apei pe căile navigabile, care erau secrete. Astăzi secrete? Mă îndoiesc! Colegii știu ce spun!
Locul bazei navale de la Kalskrun, Marea Baltică
Baza militară navală are o istorie interesantă. După ce Suedia și Danemarca au încetat ostilitățile din războiul Scanian (1675-1679), regele Carol XI al Suediei a făcut o călătorie de recunoaștere în partea de est a arhipelagului Blekinge. Și „bossul” a decis construirea unui oraș numit „Carlscroona” pe insula Trossön. Motivul principal a fost de a da marinei suedeze o bază permanentă mai aproape de Danemarca, cel mai important inamic al Suediei în secolul al XVII-lea. In plus, era nevoie şi de un șantier naval pentru construcții și reparații de nave, dar și de depozite de aprovizionare. Că nordicii se băteau atunci doar între ei, cu leșii sau cu nemții! Cu rușii nu prea!
Altă imagine obținută cu aplicația Google Earth
Noua bază avea avantajul că apa nu îngheață în timpul iernii, spre deosebire de baza din Stockholm. Karlskrona a primit rangul de oraș în 1680. Maiorul Olaf, un suedez mândru de patria sa, mi-a povestit multe.....
Submarinul sovietic S-363 eșuat sau „Whiskey cu roci"
Un incident internațional a avut loc la 27 octombrie 1981, când submarinul sovietic S-363 din clasa Whiskey a eșuat la aproximativ 10 km de Karlskrona, într-un eveniment numit uneori „Whiskey cu roci".
Submarinul Södermanland („țara celor din sud”)
Baza adăpostește nave ale Flotei de Submarine și ale Flotilei a 3-a Militare Navale. Sunt ancorate la baza navală două corvete clasa Visby și o navă de clasă SPARO, 2 submarine Södermanland, 3 submarine Gotland, 2 corvete de clasă Stockholm, 2 corvete din clasa Visby, 3 nave de patrulare din clasa Tapper, 2 nave de deminare din clasa Koster, o navă de deminare din clasa Styrsö, o navă de sprijin HMS Trossö (A264), nava de transport HMS Fårösund. (http://www.forsvarsmakten.se/en/Organisation/Training-units/Naval-Base-MarinB/).
Revenind la hărţile ruseşti, experții suedezi au ajuns la concluzia că sovieticii puteau să le utilizeze pentru a organiza „incursiuni” în Suedia, în nici un caz „turistice”!. Hărțile au fost de foarte bună calitate – după unii mai bune decât cele ale cartografilor militari suedezi. Dar ei ştiau deja că asemenea hărţi erau pentru toate teritoriile ţărilor vestice din NATO sau din afara NATO, de la graniţele URSS din ASIA etc., practic pentru întreaga teră, inclusiv pentru România, cu toate că nu noi le-am dat originalele hărților noastre.
Ca urmare, suedezii au fost mai speriaţi ca niciodată (degeaba!), mai mult chiar decât în timpul războiului rece, când nu știau de aceste hărți. Când primul ministru suedez Goran Persson (n. 1960, prim-ministru 1996-2006), a văzut imaginile hărţilor, a considerat Moscova ca sursă de pericol direct.
Premierul a mai spus că, după ce documentele vor fi studiate în detaliu, guvernul suedez va decide, în cazul în care este necesar, să facă sau nu un protest împotriva Rusiei. Dar toate aceste hărţi pot fi cumpărate acum de la agenţii comerciale americane! Chiar și românii le-au dat americanilor hărțile noastre, aproape gratis! Că trebuia să ne punem bine cu unchiul Sam! Am impresia că protestul nu a mai avut loc. La conferinţa internațională de cartografie, împreună cu maiorul Olaf, din Direcţia Hidrografică suedeză, însoțitorul meu, aveam să constatăm că cele mai frumoase femei prezente acolo erau din delegaţia rusă, extrem de numeroase, vreo 15 sau 16, nu toate înregistrate, majoritatea „însoțitoare”, de vârste optime (cam 25 – 40 de ani, vorbitoare de engleză şi, după Olaf, bune „ascultătoare” de suedeză! Erau săritoare şi interesate, în aeroport, la plecare, ajutându-mă să refac un pachet de cărţi, hărți şi reviste ce se deteriorase, având la ele până şi sfoară şi clebăr (scotch)! Vorbind cu ele perfect limba lui Puşkin şi recitându-le din Esenin în original, așa ca frondă, povestindu-le despre plimbătoarele în stepă de la Baikonur, mă abordau pe rând, ori de câte ori aveau ocazia! Că doar pe ecuson aveam numele instituţiei unde activam, Academia Tehnică Militară, chiar dacă eram preşeduntele Asociaţiei Române de Cartografie! Din partea asociaţiei delegasem pe colonelul Andy Dumitrescu, atunci secretar, eu fiind acolo cu altă misiune.
Publicarea în ziarul suedez a distrus, totuşi, două mituri dintr-o dată (dar asta numai pentru necunoscători): că producția suedeză de hărţi este întotdeauna de o calitate mai bună față de cea rusă şi că Suedia a reușit să ascundă informații foarte importante despre apărarea de coastă faţă de ruși.
Hărțile publicate conţin informaţii chiar cu privire la danele militare și adâncimea apei în bazele navale secrete, nu mai vorbim de locul câmpurilor de mine secrete. Christer Holm, un șef militar de inteligence a trebuit să recunoască faptul că a fost prima dată când a văzut astfel de informații revelatoare despre baza militară Karlskrun. El a adăugat că hărțile au fost cel mai probabil realizate pe baza informațiilor agenților secreţi. Ăsta precis nu știa fotogrammetrie și teledetecție! Dar eu puteam determina multe asemenea date doar după caracteristicile navelor ce „dormeau” acolo!
Tore Foshberg, fost șef de contrainformatii al poliției secrete suedeze a povestit reporterilor despre modul în care hărțile expuse au fost întocmite. În administraţia centrală au existat agenți ruși de Informații ai KGB (noi am zice și GRU, până la 45 de astfel de agenți de la ambasada URSS la Stockholm) care au făcut tururi în jurul țării. În timpul călătoriilor lor scurte ar fi verificat tonajul podurilor, au masurat chiar şi distanța dintre copaci în păduri.Chiar să nu fi știut ăsta că nemții puneau indicatoare cu tonajul pentru camioane și separat pentru tancuri încă din anii 70? Eu le-am văzut prin 1978 și prin 1980, pe autostrada Frankfurt am Main - Hamburg!
Astfel de informații au fost necesare pentru a planifica mișcările armatei în eventualele „incursiuni” sovietice pe teritoriul Suediei.
Diplomații sovietici ar fi aranjat picnicuri în locurile de interes strategic, ar fi fost foarte prietenoşi si sociabili cu populația locală. „Unul dintre ei, atașatul militar Piotr Shiroky, a mers într-o zi din vara anului 1982 pe o plajă de lângă Stockholm. La acea plajă a început o conversație cu un excavatorist. După cum s-a dovedit, escavatoristul săpa șanțuri pentru cabluri, care erau conectate la câmpurile de mine. Cu toate acestea, a existat un agent secret suedez pe plajă şi a interceptat convorbirea celor doi. Tore Foshberg îşi amintește că el a trimis agentul sovietic înapoi la Moscova". Fraților, agenții, numai GRU, doar verificau și confirmau ce determinau specialiștii!
Membrii serviciilor suedeze de contrainformații recunosc că nu au reușit să rețină prea mulţi agenți sovietici. Detaliile cu privire la hărțile sovietice sunt o dovadă foarte bună a lucrului acestor agenţi. Este curios faptul că acel KGB (Komitet gosudarstvennoy bezopasnosti - Комите́т госуда́рственной безопа́сности) și mai ales GRU (Glavnoye razvedyvatel'noye upravleniye - Гла́вное разве́дывательное управле́ние, foreign military intelligence main directorate) al Statului Major General al Armatei Ruse au lucrat eficient! Multe din cele de mai sus sunt poezii. Mulți agenți pot fi înlocuiți de un bun fotointerpretator al imaginilor preluate din spațiul cosmic. Un asemenea fotointerpretator este comparabil cu „cititorul” de imagini radiologice, RMN etc. ale organelor interne ale omului, care poate determina sau nu boala și recomanda tratamentul. Dar ăsta e secretul meseriei!
Și acum să lămurim cum au ajuns hărțile la presă după 1990! Ulf Erlingsson, geograf, la începutul anilor 1990 a luat parte la un proiect internațional pentru crearea unei baze de date în calculator cu privire la geografia regiunii baltice, fiind necesare hărți de înaltă calitate. Omul a găsit pe piață în Letonia un set excelent de hărți ale administrației centrale de informații ruse. Setul conținea şi hărți pentru zone din Suedia. „Întregul set al acestor hărți a fost foarte ieftin. Hărțile militare ale zonelor suedeze tipărite în Letonia în perioada sovietică erau excelente. Când trupele sovietice au fost retrase din regiunea baltică, nu au distrus hărţile, ci le-au vândut destul de ieftin. Vânduseră militarii ruși chiar și automobile, muniție și armamrnt!
Şi geograful e acuzat de faptul că „deține informații secrete unice de ani de zile”! Aşa că peste tot e la fel! Unii vor „date deschise”, unii vor date încriptate! Adevărul e pe undeva pe la mijloc! Ba mai mult, se reține utilitatea „datelor libere” la publicare şi diseminare, deoarece orice om normal, dacă are acces la sursa „teren”, trebuie să aibă acces liber şi la datele despre acel „teren”! E destul de normal!
Motivul este foarte simplu şi la colegii suedezi. Ulf Erlingsson a spus că a trebuit să completeze baza de date pentru calculator în domeniul de aplicare a proiectului său. El nu o putea face fără hărțile sovietice.Când organele suedeze de contrainformaţii au aflat despre hărțile sovietice, le-au luat de la omul de știință. Acesta a terminat lucrarea sa liniștit, și o bucată de istorie a războiului rece a fost „culeasă” direct de pe piaţă!
Publicarea în Nuheter Dagens l-a decis pe geograf să-și facă o „priză” de masă. Aşa că l-a consultat pe colegul meu, expertul militar suedez Yan Lejonelm, de la institutul de cercetare în domeniul apărării, care a scris într-un articol că Moscova planificase aterizarea unor trupe de comando și că ar fi „aranjat” acțiuni de sabotaj în Suedia (http://www.pravdareport.com/news/russia/21-02-2003/21952-0/). Mare e grădina ta, Doamne! Stai cuminte, Ulf!
Lejonelm nu a avut nicio dovadă care să-i susțină opinia. „Specialiștii noștri militari nu au văzut hărțile rusești. Ei nu ar fi avut vreo îndoială în cazul în care le-ar fi văzut”, a spus Ulf Erlingsson. El a decis să trimită hărțile pe care le procurase la ziarul Aftonbladet. Ăştia seamănă puţin la competenţă cu oamenii lui Oprea, experţi în siguranţa naţională, care mai iau şi bani pentru asta! Îl voi consulta în problemă pe prietenul doctor în securitate națională, Dan Niță, colonel SPP, proaspăt rezervist, competent în problemă.
Alte vederi ale bazei militare navale Karlskrona
Se repetă ciclic adversitatea faţă de Rusia?
Și apar sau se fabrică „pericole” reîncălzite! Peste câţiva ani, Suedia s-ar putea afla în război, spunea în 2016 unul dintre generalii armatei suedeze, potrivit unui document obţinut de presă. Generalul-maior Anders Brannstorm a făcut această afirmaţie într-un document oferit ofiţerilor care au participat la o conferinţă anuală a Forţelor Armate, scrie The Local.
„Situaţia globală cu care avem de-a face şi care transpare limpede şi din deciziile strategice conduce la concluzia că în câţiva ani ne-am putea afla în stare de război. Noi, armata, trebuie să facem tot posibilul să implementăm deciziile politice”, arată generalul Brannstorm (nume de analizat, că e cam furtună a creierelor).
El subliniază că, de la finalul războiului rece, armata suedeză s-a axat în special pe misiuni internaţionale de sprijin (cred că mai puţin ca noi, românii), însă de acum trebuie să se pregătească pentru „o confruntare armată cu un oponent puternic”. Scopul principal este să se stabilească măsurile împotriva unui atac militar şi „în cele din urmă, apărarea Suediei”. Vedeţi vreo legătură cu efortul SUA de a aduce armamant greu în ţările esteuropene ale NATO, inclusiv pe la noi? Cui serveşte acest zăngănit de arme?
Ulterior, generalul Brannstorm a declarat pentru presa suedeză că „se pot face paralela cu anii 1930”, când Suedia „a reuşit să stea deoprate”. Însă „acum nu mai este sigur că ţara va reuşi asta”, a spus generalul.
Ministrul suedez al Apărării, Peter Hultquis, a luat deja măsuri pentru sporirea capabilităţilor militare ale armatei suedeze, în cooperare cu Finlanda şi Norvegia, dar şi cu NATO. Suedia are una dintre cele mai puternice industrii ale armamentelor din lume, însă armata suedeză a fost relativ neglijată în ultimele decenii. Un sondaj realizat în luna ianuarie 2016 arăta că 75 % dintre suedezi sunt pentru introducerea serviciului militar obligatoriu. „Forţele armate au acum un deficit de 7.500 de soldaţi, marinari şi ofiţeri – circa jumătate din numărul total – în ciuda unei campanii extinse de recrutare care a implicat spoturi TV”, scrie The Local.
Serviciul de informaţii al Suediei, Sapo, consideră că cea mai mare ameninţare la nivel informativ este Rusia. „Trebuie să fim conştienţi că suntem permanent expuşi la campanii de culegere de informaţii. Ştim de asemenea că părţi din regiunea noastră, zona baltică, arctică, sunt zone de fricţiune între Rusia şi vest”, a spus şeful statului major al armatei suedeze, Micael Byden.
Deputatul liberal Allan Wildamn, preşedinte al comisiei de Apărare din parlament, împărtăşeşte opiniile generalului Brannstorm. „Opinia mea este că situaţia de acum este atât de gravă, încât până şi Suedia, cu cei 200 de ani de pace, trebuie să se pregătească mental pentru conflicte violente în vecinătate sau conflicte în care vom fi implicaţi”, a spus politicianul pentru cotidianul Expressen. Wildman este unul dintre susţinătorii ideii aderării Suediei la NATO şi un critic al social-democraţilor (aflati acum la guvernare, într-un guvern minoritar, nu un guvern de tehnocraţi ca la noi sau acum în guvernul PSD – ALDE, bine susținut în parlament, inclusiv de UDMR și criticat de „mut!”, care nu arată deschidere pentru această perspectivă.
„Mai devreme sau mai târziu va veni momentul în care asupra lui Putin se vor face presiuni politice. Întrebarea este ce va face el în aceste condiţii – îşi va cere scuze şi se va retrage din Crimeea sau va lua alte măsuri? Trebuie să ne pregătim pentru varianta în care va lua alte decizii, aşa cum a arătat deja că este capabil s-o facă”, a mai spus Wildman.
Declaraţiile făcute de generalii suedezi pot fi interpretate ca o încercare de a readuce în prim-plan aderarea la NATO a unei ţări care a fost în mod tradiţional neutră. Discuţii similare se poartă şi în Finlanda. Pe de altă parte însă, avertismentul generalului suedez este similar celui făcut la finalul anului 2015 de şeful statului major al armatei elveţiene. „Ameninţarea teroristă creşte, războaiele hibride s-au extins peste tot în lume, perspectivele economice sunt sumbre şi valurile migratorii au ajuns la dimensiuni fără precedent”. „Nu putem exclude revoltele sociale, vocabularul discursului public „va fi periculos de agresiv”, spunea generalul elveţian, cerându-le concetăţenilor să fie pregătiţi pentru un conflict. La fel ca şi generalul suedez Brannstorm, comandantul armatei elveţiene a făcut o paralelă cu situaţia din anii 1930.
Şi societatea suedeză pare să fie tot mai expusă unor riscuri generate în interiorul graniţelor, de la discursul tot mai agresiv al extremelor politice şi până la haosul creat în oraşele suedeze de imigranţi. Daily Mail scria prin 2016 că gara centrală din Sockholm a fost practic ocupată de imigranţi marocani, majoritatea adolescenţi şi bărbaţi tineri. Presa a relatat că aceştia „pipăiau” femeile ce le ieşeau în cale şi le adresau cuvinte obscene în limba engleză.
„Băieţii ăştia sunt o uriaşă problemă pentru noi. Fură şi agresează forţele de pază din gară”, spunea un poliţist. „Pipăie fetele între picioare şi le lovesc când acestea protestează. Toţi poliţiştii ştiu asta”. Daily Mail scria că sunt zeci de minori marocani în zona gării din Stockholm, majoritatea orfani care au crescut pe străzile din Tanger şi Casablanca, unde autorităţile estimează că ar fi 800.000 de copii ai nimănui. Să fie mai buni țiganii noștri, inclusiv „ai mei” din Valea Mânăstirii (Argeș), despre care am scris în capitolul al doilea? Ce părere are secretarul de stat, puiul de dac Mădălin Voicu, de cele vreo 300 de tabere din Suedia, din etnia sa? Va da cândva „ordinul de retragere”?
Să fiți iubiți!
Nițu Constantin
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii