Calatorii geodezice, Suedia 1997 - Metroul (VIII)
Metroul din Stockholm
Moto: „Perfecţionarea transportului a prefăcut transhumanţa în navetism.” Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
În Stockholm există o rețea extinsă de linii de metrou subterane sau de suprafață (T-bana, de la Tunnelbanna), și linii de autobuze. Tradiționalele tramvaie, primele ca apariție, leagă centrul orașului de insula Djurgården în timpul verii. Intrările în stațiile de metrou sunt marcate cu un albastru T pe fond alb.
Metroul, linia 14, spre Mörby Centrum, cap de linie (în comuna Danderyd)
Insemnul unei stații de metrou (stație de suprafață în Danderyd
Se spune de metroul din Stockholm că este „Cea mai lungă galerie de artă din lume." Cu trei culori principale, roșu, verde și albastru, se întindea atunci pe aproape 110 km cu cele 100 stații, dintre care 47 subterane și 53 de suprafață. Toate stațiile sunt decorate artistic, rezultând pentru vizitatorul privitor o atmosferă excepțională. Iar garniturile, mereu modernizate, sunt realizate în Suedia!
Decorații în metrou
În mai multe stații, materialul de bază este chiar tunelul de piatră naturală folosit ca un element decorativ, cu diferitele sale forme de exprimare artistică inovativă, de la fresce la sculpturi în piatră, statui, inserții metalice cu culori de vopsele vii și strălucitoare pe diverse materiale. Așa că la construirea podului și tunelului suedezo-danez Oresund aveau experiență vichingii!
Stația Rissne
Numele stației, Rissne, este numele unui cartier din partea de vest a orășelului Sundbyberg, din capitala Stockholm. Dar să trecem la decorările stațiilor. Rezultatul este pur și simplu fantastic. În stația Rissne, o pictură murală instructivă, îți arată istoria civilizației de pe Pământ. Picturile au fost create cu un mesaj de bun venit pentru călători, de suedeza Helga Henschen.
Prima linie de metrou din Stockholm a fost deschisă în 1950 (când eu aveam 9 ani și nu știam ce e ăla metrou, nici bibliotecă, ai mei având lampă cu petrol), dezvoltarea ulterioară fiind privită cu condiția ca lucrările să fie parte a amenajării mediului.
În sutele de stații, puteți vedea lucrările a 150 de artiști. Uneori veți vedea doar piatra, ca și cum am fi în epoca de piatră, lipsind, desigur, ăia doi, Fred și Barney, plus Evele lor, că doar totul s-a făcut în secolele al XX – lea și al XXI – lea.
În țara formației ABBA nu putea lipsi o frescă „muzicală”
Garnitură de metrou
Și ceva avea să mă frapeze în stația de metrou Hornstull pe care o foloseam zilnic. Așteptând o garnitură, mă uitam la geamul și la ușa unei frizerii, atunci închise, gândindu-mă că am unde să mă tund dacă ar fi nevoie. Și am citit că un tuns costă 110 sau 120 de coroane. Curios cum sunt, că atunci mai posedam ceva păr, am împărțit repede la 7,5 coroane, ca să îmi fie mai ușor am considerat 8 coroane un dolar american și 120 : 8 mi-a dat repede rezultatul că un tuns costă 13 sau 15 dolari americani și eu plăteam în București 10 lei (la valoarea de azi) unei frizerițe frumoase de la Orizont, din Drumul Taberei!
Hornstull (horn – corn, s – genitival, tull – vamă; „Vama Cornului”)
Așadar, numele cartierului e numele stației și e bine să ne referim mereu și la etimologie! Și m-a pus naiba să îi pomenesc unui coleg cartograf canadian, colonelul Monier (Canadian Forces Joint Imagery Centre), care urma să participe la organizarea conferinței internaționale de cartografie din Ottawa în 1999 și venise să preia steagul de la cartografii suedezi, despre problema prețurilor. Și omul m-a dezamăgit și mai mult. Mi-a spus simplu „Generale conațional, un tuns în Canada costă 16-20 dolari americani”. Și pe la noi inflația era în floare! De ce conațional? Bunicul matern al colonelului fusese român, n-o să vă vină să credeți era neaoș din.... Poplaca, aia cu frații Brad din filmele cu adelenii în America! Și îl chema Vrânceanu! Fiu de cioban! Așa că vreți, nu vreți, mai credeți și în Miorița!
Nu mă interesa cât costă biletul de metrou, deoarece primăria îmi făcuse abonament, cu poza imprimată direct pe cartonul de abonament, valabil și pe autobuzele liniilor de transport în comun.
Liniile de metrou în 1997 (eu foloseam zilnic stația Hornstull, linia 13, fără ghinion)
Drumul meu „per pedes” de la hotel la stația de metrou și invers
Așadar, dacă bântuiți prin Stockholm, nu uitați metroul. Vizitați-l ca pe un muzeu. Și nu mai folosiți cuvântul „locație”, precum unul Gelu Vișan ce apare pe la televiziuni, nimerinndu-se și cu mine pe la vreo două emisiuni, pedelist apoi peremist, deci tot băsist, care se lăuda că a urmat și mnealui, olteanul, un curs de master pe tema securității naționale pe la colegiul militar de apărare! Că la asta și la fotbal se pricepe toată lumea! Revenind la metrou, dacă aveți probleme să știți că se numește „T-bana” și are sediile arătate în figura de mai jos.
Dispecerate T-bana
Și ca să nu vă supărați că postez chestii din mileniul trecut, din secolul „icsics” al vulpii holiwoodiene (XX Century Fox), postez și o imagine a porțiunii centrale a liniilor de metrou de acum, din secolul XXI (2017).
Nu uitați indicatorul!
Altă imagine a schemei actuale a metroului (T-bana)
O comparație cu metroul din București o poate face fiecare, cu „viteza” de realizare a noilor linii și a noilor stații, de exemplu a liniei ce leagă cartierul Drumul Taberei de centrul capitalei. De linia care ar lega aeroportul internațional Henri Coandă, Otopeni, de capitală, e inutil să mai vorbim. Spusele parlamentarului Nicolicea, fost oprist, adică uneperist, acum șef de grup PSD la senatori, tupeist pe la posturi TV cu rândul, că „întâi să ne gândim la salarii și pensii și să lăsăm autostrăzile mai la urmă e edificator. Cam cum zicea Traian! Că s-au mărit în primul rând salariile parlamentarilor, dublate, celelalte venituri ale acestora, ale celorlalți muritori se vor mări până în 2022, iar stimata-i soție, Vera Nicoleta, fostă jurnalistă, a primit o funcție bine (răs)plătită de șef la Transgaz.... Și îl tot blagosloviți cu vorbe rele pe cel ce a inițiat construirea metroului în București. A propos, există vreo legătură între „T-bana” și „Tel Drum”? Poate ne spun maeștrii Liviu, nu Vasilică, și Rebengiuc! Că Olguța peremista vadimista... niet kultura!
Să fiți iubiți!
Constantin Nițu
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii