Calatorii geodezice, Suedia 1997 - Muzeul navei Vasa (IX)
Muzeul navei Vasa
Moto: „Un vapor este în siguranţă în port, dar vapoarele nu sunt făcute ca să zacă în porturi.” William Shedd
Ruşine naţională transformată în muzeu
Nava Vasa
Nu pot să nu-mi aduc aminte de cele spuse de prietenul yankeu Bill, amiral american în retragere, că ei nu scriu nimic în istoria militară de bătăliile pierdute, nici despre navele eșuate. Mi-a exemplificat cu operațiuna aeriană împotriva României, din 1944, aprilie, pe care ei o consideră o bătălie pierdută prin pierderile suferite în oameni și avioane. Noi tot amintim de ea, ei fiind, chipurile, eroii! De piloții noștri uităm...
Aici e vorba doar de o navă! Intr-o zi de august a anului 1628, nava de război Vasa (am scris ce înseamnă acest nume pentru suedezi), una dintre cele mai moderne ale vremii, îşi începea prima călătorie în portul Stockholm, dar la nici 25 de minute, nava se înclină, apa năvălește prin deschiderile pentru tunuri şi corabia se scufundă în prima sa călătorie de numai 1300 de metri, din cauza unor greşeli de proiectare și ascundere a rezultatelor testării.
Tot la prima călătorie, în dimineața zilei de 15 aprilie 1912 avea să eșueze lovit de un ghețar, în nordul Oceanului Atlantic, vaporul britanic Titanic. Pentru acesta din urmă a apărut și o glumă pe care o extindem și la Vasa. „Arca lui Noe a fost proiectată și realizată de un amator. Titanic, noi am zice și Vasa, au fost proiectate și realizate de profesioniști. Arca lui Noe și-a îndeplinit misiunea, nu s-a scufundat. Celelalte două da!” Ceva studii de fezabilitate s-or fi făcut în cele trei cazuri? Clotilde Armand o fi fost amestecată?
Mesaj de prezentare rușinos
Numele dat navei era al celui ce condusese rebeliunea din 1521, Gustav Vasa, împotriva regelui Christian al II-lea al Danemarcei şi Norvegiei. Gustav I, născut Gustav Eriksson (1496 –1560), a fost rege al Suediei din 1523 până la moartea sa.
A fost primul monarh al Casei de Vasa, o influentă familie nobilă care va deveni casa regală a Suediei în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Gustav I a fost ales regent în 1521 după rebeliunea împotriva regelui Christian al II-lea al Danemarcei, liderul Uniunii Kalmar care controla cea mai mare parte din Suedia acelor vremuri.
Așadar, Gustav a fost ales rege la 6 iunie 1523 de Parlamentul Suediei la Strängnäs (sträng - șir). Mai târziu, această dată va deveni sărbătoare națională a Suediei. A fost încoronat la Catedrala din Uppsala la 21 ianuarie 1528. Iată de ce nava a fost botezată Vasa!
Gustav Vasa
O, tempora, o mores! După cum arătarăm, parcă ne amintește și de Titanic! Probabil că suedezii nu au cheltuit nimic pe studii de fezabilitate repetate! Stau şi mă întreb în dungă, oare nu puteau cumpăra de la britanici o navă sau două, la mâna a doua sau chiar a treia? Sau de la vecinii germani, camarazi în liga hanseatică? Dilemă mare! Nu aveau ei un Năstase sau un comandor Traian!
Acum o jumătate de secol nava era adusă la suprafaţă. Între 1961 şi 1988 a fost docată într-un şantier devenit muzeu improvizat, Wasavarvet (varvet - șantier naval), unde a fost tratată de degradarea suferită datorită timpului. În 1981 s-a decis construirea unui muzeu special, deschis oficial în 1990, cu 7 ani înainte de vizita mea.
Muzeul găzduieşte epava aproape intactă şi alte vreo 40.000 de obiecte găsite în navă şi în jur, echipamente şi elemente decorative ale navei, obiecte personale ale echipajului, veselă, arme, unelte şi monede. Sunt expuse şi figurile reconstituite ale unora dintre cei aproape 30 de matrozi și ofițeri care au murit în catastrofă. Muzeul are și alte patru nave ancorate afară în port: spărgătorul de gheaţă Sankt Erik (lansat în 1915), nava uşoară Finngrundet (1903), nava torpiloare Spica (1966) şi nava de salvare Bernhard Ingelsson (1944).
Clădirea muzeului şi catargele navei Vasa
Suedezii au reuşit să facă unul dintre cele mai profitabile muzee din capitală şi până şi cei mai comozi gură-cască ies mulţumiţi, chiar dacă trec la pierderi 15 euro daţi la intrare. Iar când o recepţie la care eşti persoană importantă are loc pe cele şapte nivele, „lângă punţile navei”, te simţi un răsfăţat!
Muzeul Vasa este localizat în partea de vest a insulei Djurgården (djur- animal, gården – fermă; o fi fost vreo fermă a animalelor cândva), în Stockholm, la 30 minute de mers de stația centrală şi la 10 minute de staţia de metrou Karlaplan.
Poziţia muzeului Vasa
Drumul de la Hornstull la Vasamuseet, făcut de mine pe jos, împreună cu colegii suedezi
Și unii o să vă cam mirați. Primărița Ann (mamă a doi copii) și profesoara Christine (de la ministerul „școlilor”, cu patru copii, din care doi înfiați) nu s-au deplasat cu mașinile la recepția oferită de Asociația Cartografilor Suedezi la muzeul Vasa. Ca să mai schimbăm idei ne-am dat toți trei întâlnire la stația de metrou Hornstull și de acolo ne-am deplasat pe jos pe itinerariul arătat în figură. Că nu aveam ținute de gală!
Tocmai avusesem un schimb de păreri cu trei grupe de studenți la universitate și erau curioase cum a decurs ședința, că tinerii erau cam rebeli „pașnici” dar fermi, cu păreri deosebite de ale „bătrânilor” de peste 40 de ani, care preferau mai mult aspectul social al unei profesii, decât aspectul tehnic. Dar astea în altă postare....
Dacă mergeţi acum cu automobilul (ceea ce nu vă recomand) şi aveţi şi un receptor GPS, vă sunt utile datele de localizare, Galärvarvsvägen 14, Djurgården, Stockholm, coordonate geografice 59°19′40ʺ nord, 18°05′34ʺ est. Un hangar intunecos îşi dezvăluie rapid secretele captivante. Prietenii știu de ce!
Muzeul Vasa văzut cu Google Earth
Când intri rămai paf cât de intunecat e totul, mai ales dacă ai şi vederea slabă, cum o aveam eu! Noroc că eram însoțit de dou[ doamne atente! Nava este intr-o clădire modernă terminată acum 25 de ani, nu ai cum să urci pe epavă, însă o poţi vedea din toate poziţiile de la fiecare din cele şapte nivele de observaţie. Cu timpul, ochii se obişnuiesc cu lumina „economică” şi realizezi că reflectoarele sunt gândite să scoată în evidenţă părţile mai importante ale navei care ar rămâne în anonimat dacă totul ar fi inundat de fotonii ăia ultrarapizi.
De obicei, o dată pe oră există un tur cu ghid în diverse limbi, română nu, staţi liniştiţi, iar ghizii, fără a fi plictisiţi precum funcţionarii unei sucursale a unei circumscripții financiare din București, explică încântaţi istoria navei şi fac patru opriri în diverse locuri cheie. Acum prezentarea s-a făcut la începutul recepției. Nu e o prezentare plictisitoare sau o simplă recitire a unui text, e trăire. Turiştii pot pune întrebări, sunt puşi să ghicească anumite răspunsuri şi află chiar şi lucruri anecdotice cum ar fi faptul că la toaletele de pe vas există statui cu leși (polonezi, inamici de moarte ai Suediei din secolul al XVII-lea) puse special pentru a arăta umilinţa faţă de duşmani. Să fi fost ăsta un blestem?
Dar la recepție situația era alta. La toate cele șapte nivele erau instalate mese, adică un bufet chiar „suedez”, cu platouri cu de toate, tacâmuri, pahare, și câte și mai câte. Te puteai plimba de la un nivel la altul, circula la același nivel, dar asta nu e așa de important. La ajungerea la fiecare nivel te așteptau chelneri cu tăvile pe care odihneau paharele de șampanie și erai ămbiat să te servești! Noi ne-am stabilit la nivelul III, pentru VIP (oficialitățile țării și orașului, comitetul ICA, președinții asociațiilor naționale!
Nava are 50 de metri lungime şi arată extraordinar, lemnul e bine conservat, mai ales dacă te gândeşti că a stat 350 de ani pe fondul mării. A avut însă norocul să fie într-un loc unde apele sărate şi cele dulci se amestecă, fiind ferită de viermii de mare care au devorat atât de multe epave în oceanul planetar!
Muzeul unde poţi să faci cam tot ce vrei
Şi turiştii care plătesc taxa de acces (piperată pentru noi, românii, doar 75 de coroane în 1997 - noi nu am plătit nimic, adică 10 dolari; acum e de 15 euro) au noroc de conţinut interesant. Chiar dacă nu pot atinge drăcia de epavă şi nu se pot sui pe ea, sunt invitați să atingă, aşa, de chichi, o bucăţică din lemnul original al navei. Pot apoi să stea în faţa unei camere video care detectează căldura degajată de corp, văzându-și hoitul pe un ecran (vorbe de profesor, nene?), astfel că se pot simţi ca-n filmele cu „gangesteri”.
O porțiune a navei
Un alt lucru amuzant este că personalul muzeului nu stă pe tine cu ochi de vultur ca sa vadă ce faci, precum fetele ghid(ușe) din muzeele din spațiul carpato-danubiano-pontic („pontic” o veni de la Ponta?)! Vezi rar angajaţi ai muzeului şi nici nu prea poţi să atingi obiectele fiindcă fie sunt prea departe, fie sunt în spatele unor vitrine, dar ai liberatea să stai cât vrei, să te plimbi unde vrei şi să faci poz(n)e. Chiar şi în cazul recepţiei noastre, unde fuseseră aranjate mese la toate cele şapte niveluri, cu bucate alese şi cu vinuri rare pe care, repet, nu are rost să le amintesc!
În plus, explicaţiile în engleză sunt interesante, descriu viaţa de zi cu zi pe vas, de parcă nava ar fi navigat zeci de ani, ce mâncau marinarii, ce neplăceri aveau, ce le lipsea şi cum se distrau! Cum să se fi distrat matrozii? Cu mopul și găleata? Dacă ar fi avut matrozii internet, wi-fi, rețele de socializare, site-uri deocheate, smartphone-uri, mamă ce ar fi povestit ghizii ăștia libertini de acum, care sunt învățați de la grădiniță că există copii, nu băieți și fetițe, de care vom vorbi în altă parte! E reconstruită o parte de punte şi au fost recreate câteva încăperi pentru a-i consola (probabil cu succes) pe cei care sunt dezamăgiţi că nu pot urca pe navă.
Cum s-a scufundat Vasa (dar după care se câștigă bine)
Nava care astăzi este vedeta unui muzeu vizitat anual de peste un milion de gură-cască numiți turiști a fost vedetă şi în 1628 când regele Gustav Adolph, urmaș al vichingilor, îşi freca palmele de bucurie că va avea una dintre cele mai moderne şi mari nave de război din Europa. Sic! A vrut bosul neapărat cât mai multe tunuri pe ea şi s-a ajuns la 64 de tunuri de bronz şi o greutate totală a navei de 1.200 de tone!
Însă, la nici 25 de minute de la începerea primului voiaj, nava s-a înclinat, apa a pătruns prin „găurile” pentru tunuri şi cât ai zice macrou s-a dus la fund, de vină fiind proporţionarea greşită a formei navei, fapt ce a dus la o stabilitate precară. Din cei 150 de oameni de la bord, cam 30 şi-au pierdut viaţa, iar jumătate dintre victime au fost aduse la suprafaţă, scheletele fiind expuse în muzeu. Au fost create mulaje ale feţelor, li s-au dat şi nume (na, drăcie, de parcă nu aveau) şi fiecăruia i s-a atribuit o poveste (cei de la „resurse umane” ar trebui reclamați la a lor DNA că au copiat niște CV-uri!).
La recepția din muzeul navei Vasa era cam întuneric
Vina dezastrului trebuia împărţită - au fost greșeli de proiectare şi proporțiile nu au fost cele corecte. S-au pus prea multe tunuri din dorinţa de a-l mulţumi pe monarh, iar un amiral a trecut cu vederea faptul că la teste nava a arătat clar că e instabilă. Dar DNA-ul lor și Kovesi, tot a lor, tac!
Nimeni nu a avut curaj să-i spună asta măriei sale regelui care ar fi fost furios la culme, mai ales că îşi punea speranţele că Vasa va fi nava care va conduce ofensiva gândită să pună la pământ inamicul de moarte, Polonia, de pe celălalt ţărm al Mării Baltice!
Așa Polonia a evoluat, formând Uniunea polono-lituaniană (aici în 1686, ca să ne vedem și pe noi pe acolo și Budapesta pașalâc)
Așa că apreciez mult harta de mai sus, reținând că cele trei principate nu au fost niciodată pașalâcuri turcesști, cu excepția unei porțiuni a Olteniei care a intrat pentru câțiva ani în pașalâcul Banatului! Acum, suedezii luptă ca Vasa să atragă gură-cască cu bănet şi reuşeşte cu brio. Catargele originale sunt pe acoperişul clădirii, aşa că nu ai cum să ratezi muzeul, iar înăuntru găseşti lucruri interesante, cum ar fi şi mici ecrane la care poţi schimba proporţiile navei Vasa şi poţi apoi vedea dacă modelul construit de tine, fără studiu de fezabilitate făcut de multinaționala la care lucrează Clotilde Armand, s-ar fi scufundat sau nu.
Altă vedere a porțiunii unei punți a navei
Așa că pentru o putere vecină cu marea, cum e Suedia, dar cum e și România, oarece nave ar fi necesare. Astea pe lângă concepția de legare a celor trei mări, Baltică, Neagră și Mediterană, printr-o autostradă pe uscat, cum v-am prezentat-o în postarea cu podul Oresund, dar nu trecând prin Ucraina, ca în figura de mai jos, ci prin Slovacia și Ungaria, cu intrare în România pe la Borș.
Autostrada viitoare Gdansk - Constanța prin Ucraina este neverosimilă (alt Bechtel?)
Asta pentru concepția trumpistă yankee de a crea o zonă economică tampon față de Rusia, așa cum arată analistul american Friedman (Iniţiativa celor Trei Mări, baraj contra expansiunii ruse).
Zona economică tampon - țările INTERMARIUM
Conceptul geopolitic Intermarium a început să prindă contur după ce Rusia a revenit la statutul de putere regional majoră şi este compus din fostele state comuniste din Europa de Est, resopectiv ţările baltice - Estonia, Letonia și Lituania, Polonia, Slovacia, România, Ungaria şi Bulgaria. Scopul său este să descurajeze orice mişcare (economică, zicem noi) potenţială a Rusiei către vestul Europei, iar SUA susţin acest concept, scrie analistul George Friedman.
Viitorul îl vom vedea. SUA ar dori ca această zonă, împreună cu Turcia, să lege economic nu numai Marea Baltică și Marea Neagră, dar și Marea Neagră de Marea Mediterană. Iar prin intermediul portului Constanța să lege Europa de China prin mărfurile „Made in China” sosite și descărcate la Constanța. Acum înțelegeți de ce a fost invitat președintele Johannis la Washington DC, după se fuseseră Liviu și Grindeanu și după care a avut loc „întâmplătoarea” vizită în scop de vânătoare a fiului lui Trump pe meleaguri teleormănene. Și se pregătește și vizita primului-ministru În USA pentru precizări….. Dar..... Armamente!
Și tot cu zona asta tampon, la Varșovia, cu câteva zile în urmă, unchiul Donald propunea să livreze GPL „american” Europei de est (oare tot prin dinamovistul Borcea?), pentru a da șah unor state vest-europene și chiar șah-mat Rusiei. La nici 48 de ore, Rusia reacționează și anunță reluarea proiectului South Stream , abandonat în 2013, iar GAZPROM va da în folosință conducta Turcia-Bulgaria-Serbia-Ungaria, care iar ne ocolește. Nu trebuie să fii expert in geopolitică să nu realizezi că Rusia își arată mușchii față de proiectul Intermarium al SUA și prin ricoșeu, poate pune pe butuci proiectul BRUA ( Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria). Proiectul BRUA are mari șanse de a fi torpilat de către Rusia. Mai mult, lupta acerbă dintre SUA și Rusia de a vinde cât mai multe hidrocarburi din rezerve este potențată de strategia Germaniei de a renunța până în 2030 la energia nucleară (măsură luată și de Suedia, dar abandonată) și a Franței de a interzice, începând cu 2040, circulația autovehiculelor cu motoare ce funcționează cu benzină sau cu motorină.
Dacă proiectul BRUA nu va fi demarat cu toată forța în cel mai scurt timp, acesta va deveni inutil de realizat după ce SOUTH STREAM va deveni operațional in 2019. Că Bulgaria și Ungaria joacă la două capete, participă și colo și colo... Sau poate concurența va fi benefică?! Și noi ne-am alege de unde procurăm, că dacă se exploatează gazele noastre din Marea Neagră, noi le vom vinde cu prețuri modice exploratorilor yankei și vom plăti scump GPL-ul „american”.... A dracului afacere, ca în bancurile cu proști! V-ați prins? Și bătuți și cu gazele luate!
Și noi aplaudăm ce făcură Liviu, Grindeanul pontacului sau al lui popa Sârbu și despre vizita lui KWJ prin state.... Iar pe 11 iulie 2017 ce aflarăm noi? Că Pentagonul și-ar fi dat acordul pentru livrarea unor instalații pentru rachetele de apărare (anti)aeriană PATRIOT, desigur, și a unui anumit număr de rachete, ce vor fi dispuse în șapte situri, în valoare cam de 3,9 miliarde de dolari. Acum înțelegeți insistența americanilor pentru prevederea a 2% din PIB pentru apărare și primirea pe la Casa (aia) Albă! Sănătate PATRIOTică! Pe bani grei și fără offset, să nu se investească niciun dolar înapoi în România! Rezerviștii știu despre ce e vorba!
Să fiți iubiți!
Constantin Nițu
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii