poteci pierdute, nemaidate în floare
dungă fină, tăioasă, conturului meu
desparți în două sfinte limpezi, izvoare
animalul feroce, de aprigul zeu.
mântuiești apa dintre calde nisipuri
pom fructifer ce-nflorește din ger
piramidă-ncrustată cu ambele chipuri
visate de nori, într-un ultim mister.
strivești iubirea noastră sub pleoape
cu ochii deschiși, îmi ceri ca să pier
calci poteci pierdute, drumul s-adape
visul nostru frumos, etern un mister.
iubirea în patru cuvinte dragi s-o îngâni
lovită te lași acuma de noi curcubee
scoate apă adânc de prin fântâni
să te ung în genunchi, cu drag, a mea ZEE.
27 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
MM, Cu mare drag, multumesc!
iubirea în patru cuvinte dragi s-o îngâni
lovită te lași acuma de noi curcubee
scoate apă adânc de prin fântâni
să te ung în genunchi, cu drag, a mea ZEE.
Mihaela, multumesc cu mare drag!!!
Felicitari!Frumoase versuri!