Carele Iancului

[Gordan Mircea]

Carele Iancului
urcă Dealul Felecului.
pe Calea Turzii, încet, ca la paradă;
Caii obosiţi iau foc în stradă.

Iancu a rămas la Cluj,
la școală, să nu fie sluj.
Învaţă dreptul roman, –
moştenit de la Traian,
ca să-i apere pe moţi
de autorităţi.
(Grea este lupta lui
cu avocatul deavolului!)

A venit, pe un vis,
lumina, de la Paris.
Au început ungurii revoluţia,
dar vor să ocupe Transivania.
Au venit şi în munţi
– prefăcuți în sfinți –,
nu cu gănduri bune,
ci cu puşti – păgâne.

Moţii aşteptau vizitatori,
nu noi stăpânitori.
Aşteptau cu masa-ntinsă
şi nu pregătiţi de luptă – strânsă.

La sfat
s-au adunat
moţii,la Ţebea,
sub gorunul lui Horea.
L-au pus pe Iancu-n fruntea lor –
conducător.
Cu mâinile la piept
– spre Cel Drept –
şi-au îndreptat privirea;
Domnului înalţă rugămintea:
-Doamne, nu ne uită,
şi ne ajută,
să fim oameni liberi, aici, între cetini,
și să vină aici doar pretini!

Au trimis la Kosuth solie,
de prietenie,
să renunţe la ocupaţie

-De veneai în preumblare,
te primeam cu pită şi sare.
Pentru noi: – se pare –
“cumu-i turcu’, aşa-i pistolul”,
doar se schimbă stăpânul.
Vântu’ ce-n Europa bate,
de libertate,
poate şi la noi s-o abate!

Din trufie şi nechibzuinţă
și a artei războiului nesocotință,
mâna întinsă
a fost respinsă.

A început rezbelul,
a început măcelul.
S-a mâniat moţul
și pe duşman a pus tunul.
Cînd strâmtoarea a fost mare,
a sărit Pelaghia cu ajutoare.

A venit un vânt rece, din est,
Libertatea s-o îngheţe,-n arest.

S-au întâlnit doi drepţi
şi înţelepţi.
și au făcut apelul
să înceteze măcelul.

Iancu îndelung a cugetat...
De rațiune a ascultat,
– arătându-și mărinimia –
și a încetat bătălia.

Degeaba Kosuth a regretat
gestul necugetat!
(Zicala se potriveşte:
Unde-s doi,puterea creşte!)

Vântul rece, de la răsărit,
i-a intrat în oase și-a pierit.

S-a gătat rezbelu’,
S-a gătat măcelu’
S-au intors acasă moții – cu sărbătoare –,
iar învinșii la spânzurătoare...

Au pornit, iară,
moţii prin ţară,
să schimbe lemnul muntelui
cu cele ale traiului.
Aşa fac de mii de ani;
N-au alt mod de a face bani.

Iancu colindă plaiurile;
Din fluier iar cântă doinele.
Moții îl ascultă
și-i încâtă
cu cântece de dor,
zise lor
de Craiul Munţilor.

Carele iară...
Feleacul îl coboară...

MdRaesculum 04.oct.2009

[Sauciuc Mihaela]

[Sauciuc Mihaela]

Foarte frumos,felicitari

[Gordan Mircea]

Mulțam fain, Lenuș și Ioan! Am în fața geamului drumul carelor iancului - Calea Turzii și a fost mare tentația de a o pune în pagină.

Am trecut la revizuirea a tot ce am scris. Aceasta-i forma finală la aceasta. Pe cele postate pe site-uri le corectez direct, iar pe celelalte le voi posta.

Week-end plăcut!

[Ioan Muntean]

[Lenuş Lungu]

Felicitări! Minunat poem.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]