Pe masa veche amintirile au rămas,
aud mereu cântecul vechiului.ceas,
Pozele din rame vechi îmi zâmbesc,
printre amintirile vremii eu trăiesc
Pe scaunul mai vechi sl bunicii un șal,
vântul iar printre ramuri face scandal,
Și ceasul vechi bate la poarta vremii,
șterg din privirile mele urmele lacrimii.
Pe banca veche vrei să te așezi și tu,
pe locul unde o vreme plecată stătu,
In casa amintirilor cu vechi obloane,
pe masă câteva portocale și bomboane.
Și zilele fug prin vremi, trece iar un an,
pe masa veche câteva flori și un porțelan,
Prin cenușiul mai șters al zilelor plecate
culorile anotimpurilor de timp amestecate.
La geamuri ceața care se agață de zori,
un cântec venit din vremi ascult deseori,
Acum Luna la geamurile mele stă de veghe,
câteva cărți și un ceai cald pe masa veche.
-->
Comentarii