Situat în localitatea cu acelaşi nume, la 30 de kilometri de Braşov, între Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument istoric naţional. Măreaţa cetate medievală atrage anual zeci de mii de turişti, români şi străini, încântaţi de frumuseţea construcţiei, a peisajului zonei, dar mai ales incitaţi de misterele legendei contelui Dracula. De altfel, o mare parte din faima Castelului Bran are la bază renumele sângeros al voievodului Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul, domn al Ţării Româneşti, supranumit “Dracula”. Pentru că acesta obişnuia să vină adesea la Bran, o mulţime de scriitori şi scenarişti de film au dezvoltat subiectul cruzimii lui Dracula, transformând castelul într-un spaţiu al terorii, bântuit de vampiri. Dar toate acestea au foarte puţine legături cu istoria reală a Castelului Bran.
Originea numelui
Se pare că numele Bran provine din limba slavă, în care “brana” înseamnă poartă, acesta fiind rolul istoric al Branului: o poartă ferecată în calea duşmanilor. Branul a avut şi o denumire germană, “Torzburg”, care era probabil derivată din numele Tydricus, aşa cum se cheamă locul pe care cetatea a fost construită. Acest nume german a devenit, în limba maghiară, “Terch” sau “Torcs”. Din acestea, forma românească “Turciu” a fost folosită mai întâi de Mircea cel Bătrân(în 1413) şi s-a păstrat în numele pârâului Turcu, care curge pe lângă cetate.
Prima atestare documentară a Castelului Bran o reprezintă un act emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I de Anjou (rege al Ungariei), prin care braşovenilor li se permitea să construiască o cetate, “prin munca şi cheltuiala lor proprie”. În schimb, regele îi scutea de impozitul crăiesc şi le oferea subordonarea a 13 localităţi din Ţara Barsei faţă de cetate, a cărei conducere era încredinţată unui castelan, care avea şi atribuţii de judecător, dar mai ales militare. Castelanul comanda o mică oaste de tip garnizoană, care era formată din arcaşi şi balistari(balista este o veche maşină de război, folosită la aruncarea bolovanilor asupra duşmanilor). Apoi, între anii 1419 şi 1424, cetatea devine proprietatea unui alt rege ungar, Sigismund, un aliat al lui Mircea cel Bătrân împotriva turcilor. La sfârşitul secolului al XV-lea, Branul este subordonat autorităţii comitetului secuilor, care răspundea de apărarea sud-estului Ardealului, iar din timpul domniei lui Iancu de Hunedoara, trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei, de-a lungul acestor vremuri cetatea îndeplinind rolul de a opri numeroasele invazii ale turcilor. Tot atunci este consemnată şi legătura lui Vlad Ţepeş cu branul: după pierderea tronului, domnul Ţării Româneşti a fost însărcinat de Iancu de Hunedoara să apere trecătoarea spre Transilvania, străjuită de cetate.
Mult mai târziu, la 1 decembrie 1920, Consiliul orăşenesc al Braşovului donează Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Între anii 1920 şi 1927, castelul a fost restaurat sub conducerea lui Carol Liman, arhitectul Curţii Regale, care l-a transformat într-o frumoasă reşedinţă de vară, înconjurată de un parc şi care a construit şi “Casa de ceai”. În anul 1938, Regina Maria lasă prin testament Castelul Bran şi întregul domeniu fiicei sale, Principesa Ileana, care îl stăpâneşte până în 1948, anul în care regimul comunist alungă din ţară familia regală. Astfel, castelul intră în proprietatea statului român, dar este pentru o perioadă abandonat, ba chiar devastat. După o amenajare parţială, Castelul Bran a fost deschis, în 1956, ca muzeu de istorie şi artă feudală. Numai că, fiind într-o tot mai avansată stare de degradare, castelul a trebuit să fie închis, pentru restaurare, în 1987, lucrările fiind terminate abia în 1993.
Încărcat de atâta istorie, Castelul Bran îşi primeşte astăzi, zilnic, sutele de vizitatori care vin aici pentru a descoperi farmecul unor vremuri trecute. Aceştia află şi văd o mulţime de lucruri interesante, începând cu informaţii despre demararea construcţiei, în primăvara anului 1378, cetatea fiind ridicată pe o stâncă înaltă, astfel încât să permită supravegherea întregii regiuni. Castelul are patru turnuri înalte, amplasate în cele patru puncte cardinale, acestea fiind construite ca şi zidurile din piatră masivă. Camerele şi coridoarele care compun castelul formează un fel de labirint misterios, iar în curtea interioară se află o fântână care face legatura cu ascunzătorile subterane. Deşi cetatea a fost construită cu scop militar, ea a avut şi rol de oficiu vamal, pentru mărfurile care erau transportate din Muntenia în Transilvania sau învers. Un alt punct de mare interes turistic la Bran este o anexă a castelului, în care a fost adăpostită inima Reginei Maria, protejată de o casetă de argint şi ascunsă într-un intrând al unui zid.
-->
Comentarii