Pădurea este inundată de strălucirea toamnei târzii,
Frunzele planează în aer leneşe, galben-arămii.
Un visător admira din pridvor peisajul colorat,
Ascultând nostalgic simfonia codrului minunat.
***
O ploaie măruntă şi rece de toamnă
Mă grăbea spre casă încovoindu-mă.
Am văzut cum alergau norii în preajma lunii
Şi am rătăcit alături de frunzele târzii.
***
Vântul smulge fruzele copăcelului meu drag
Împrăştiindu-le pe râul tulbure, spre alt meleag.
Fiecare ramură desfunzită este o speranţă pierdută.
A început lapoviţa. Priveliştea devine mohorâtă.
***
Se plimba în zilele blânde de toamnă.
Călca stânjenit frunzele căzute în faţă.
Amintirile dragi îi reveneau în gând,
Iar el le înălţa în slavă rând pe rând.
***
Anotimpurile vin, anotimpurile se duc,
Anotimpul suferinţei durează cel mai mult.
Nu am reuşit s-o urăsc, s-o uit, să-i spun adio
Şi nici să-mi găsesc drumul fără prihană.
-->
Comentarii