Mergând pe drumuri întortocheate,
Toate sunt văzute înnodate,
Deznadejde şi neîncrederi imense,
Sunt împăienjenişuri dese.
Mergând apăsat,
Cauţi să vezi ce ai lăsat,
Sa-ţi scape prin al vieţii păienjeniş,
Poate recuperezi din acest deşiş.
Şi cauţi, cauţi ceva pierdut
Ce al tău a fost, căci l-ai avut
Ştii sigur că-i aici pe undeva,
Şi că ţi-a fost luat de cineva.
Oare, ce-ai pierdut,
Că aşa de mult te-a durut?
De-ai ajuns în acest paienjeniş?
Cum te-ai rătăcit în acest deşiş?
Nici măcar tu nu ştii ce s-a 'ntâmplat,
Şi-ţi doreşti să stii, dar nimic nu ai aflat
Poate că mai este o mică speranţă,
Până la urmă vei ieşi de-aici, cu siguranţă.
O parte din bucuria de-a trăi s-a dus,
În păienjeniş, ea a apus
Şi-ţi doreşti să o recuperezi,
Să uiţi ce-i rău, în urma ta să numai vezi.
Şi totuşi, cauţi un strop de amor,
Ce departe a fugit în zbor
Trebuie să ajungi să retrăieşti,
Nu mai are rost să te căieşti.
Şi ba mergând, ba împingând
Împăienjenişul des şi cu glas tare, strigând
Îţi faci loc încet şi de acolo ieşi fugind,
Să retrăieşti cu sufletul şi suspinând.
Şi-ntâlneşti razele de soare arzător,
Care încet îţi încălzesc trupul şi sufletul călător,
Către viaţă, către iubirea cea regăsită,
Către inima ta reândrăgostită.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Multumesc frumos pentru lectura si ptr. videoclip.
Multumesc frumos, d-nu' Dan.
Si-ntalnesti razele de soare arzator,
Care incet iti incalzesc trupul si sufletul calator,
Catre viata, catre iubirea cea regasita,
Catre inima ta reandragostita.
Frumoase versuri , felicitări Mihaela !