Cavalerul semit
Frunzele îţi spun c-ai pierdut,
presimţi surâsul morţii care vine pe drum,
timpul şi visul ţi-au fost neprieteni,
dar ochii ei ţi-au rămas în inima ta.
Ai adormit visând fata pe care ai regăsit-o cândva,
lumina îţi arăta că timpul e de sticlă şi, doar,
cu dâre de sânge se poate trece … dar
totul se petrecea mult prea târziu
şi-atât de singur erai în visul tău plin de cioburi.
Ce trist, cadavrul unei frumoase iubiri!
Cavalerul semit e pregătit,
sabia lui luceşte ca buzele ei - nicicând pângărite -
jurat-a pe mormintele parinţilor, atunci...
Iubito, în iarna iubirii noastre,
auzi clepsidra cum plânge? - îi spuneai -
Iubirea mea a trecut prin Moarte căci
timpul ne visează plângând fericiţi,
Te-am căutat şi ţi-am sărutat disperarea,
Te-am alintat în recea moarte dar nu te-am uitat.
Întotdeauna Ea ţi-a părut un copil rătăcit,
Iluziile dor pentru că
nu sunt eterne, altfel de ce s-ar teme?
Poate se tem să se-ntrupeze în alt vid,
de aceea gândurile se divid...
Îmi amintesc - îi spuneai - o zi
dintr-o moarte trecută când frunzele
îţi acopereau zâmbetul, seara era violetă
şi nicicând vară, atunci simţeam că eram fericit,
căci sângele tău pulsa, pulsa în inima mea...
_________________________________
-->
Comentarii