Ce cauţi viaţă, într-un chip de lut,
priveşte-i ochii, ei sunt morţi, de mult!
Nici farul vechi ce-aşteaptă-n departare
nu poate să-ţi arate drumul, doare!
Nisipul dur al plajei, copitele-l sfărâmă,
privind napoi, nu poţi vedea vreo urmă!
Te scaldă dacă poţi, în viu lumina lunii
şi-ascultă dacă poţi, ori vezi, bătrânii!
E lângă tine-acum, apoi în van dispare,
este doar umbra a tot, ori doar o întâmplare
că-l poţi vedea aievea şi îi săruţi sărutul,
totul e-nchipuire, doar i-ai săpat mormântul!
Cum nu aş vrea, în braţe să-i simt dorul,
cum nu aş vrea, să fiu doar călătorul
care încet, cu pas uşor străbate firea,
s-ajungă doar la capăt, să-i simtă împlinirea!
Bezmetică sunt oare, ori doar nalucă oarbă
şi-aştept în van dorinţele să-mi soarbă
şi bruma de iubire, ce mi-a rămas pe buze
într-un sărut stingher de vise reci, confuze!
-->
Comentarii