ce e iubirea?
iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,
ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,
ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,
ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile,
ca plânsul tău lângă care mă culcasem
şi te mângâiam, femeie dulce, leoaica mea,
din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem;
iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute
împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi,
iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito
când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia
simţurilor, închinându-mă la tine ca la o biserică;
iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră,
rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă,
iubirea e ochiul tău plin de mângâieri
care mi-a scormonit inima până-n adâncuri,
iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem
care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi,
Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer,
iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea
ruptă trandafir în grădina grandiflora
din raiul nostru albastru al cerului înstelat,
cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate,
tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane
princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea
pe umeri, ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…
joi, 28 mai 2015
-->
Comentarii
..Definitie perfecta a iubirii ..pretuire !!
Mulţumesc Mimi pentru frumoasa poezie postată aici.
Iubire, tu, misterioasă doamnă,
ce poți schimba
în primăveri înmiresmate,
ce-a mai urâtă
și cea mai rece toamnă
umplând o inimă uscată
cu-atâtea sentimente minunate.
Iubire, tu, zeiță cu umblet diafan,
ce te strecori în suflete-n tăcere,
aceiași ești în fiecare an
şi totuși tot mai plină de mistere.
Iubire, tu, ce-n suflet știi s-ascunzi
atâta fericire printre lacrimi
şi poți aprinde,
atunci când o pătrunzi,
oricât ar fi de rece,
o inimă în nopți de patimi.
Iubire, tu, stăpâna lumii
neîncoronată,
ce împletești suspine cu plăceri,
ce-amesteci suferința
cu dragoste nemăsurată,
fără să ceri nimic,
pe-atât de mult oferi.
Iubire, tu, ce poți
c-un singur zâmbet,
din suferință să renaști
o fericire fără margini.
Să furi o inimă,
să dăruiești un suflet,
ce poți ucide c-o privire,
dar în același timp
c-o șoaptă să dai aripi.
Iubire, tu, înger sau zeitate?
Misterioasă doamnă
slăvită tu vei fi
pășind în drumul tău tăcut
înspre eternitate
de toți acei ce-n drumul lor
au binecuvântarea de-a te întâlni!
de Gabriela Mimi Boroianu
13.09.2013
MULŢUMESC D-le DAN SPRÂNCENATU şi scumpă d-nă AURORA LUCHIAN.
M-aţi umplut de frumos şi gingăşie, maestre!
Reverenţă!
.
Aurora, cu admiraţie
ubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,
ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,
ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,
MINUNATE VERSURI, FELICITARI MAESTRE !