Picioarele, croite special
pentru galop
scot scântei
din scântei, incendii
părul, o coamă-n care noaptea
agaţă stele bete
de dans şi cântec,
vârtejuri,
roiuri
de universuri noi,
naştere continuă
într-o mână, centaurul închide
soarele şi luna
în cealaltă,
o clepsidră
în piept, străfulgeră
stoluri de păsări
cu aripi largi, cât zarea
în spate,
atârnă greu, Sisif
ochii, unul râde, strigă, să-l audă
şi raiul şi infernul
celălalt
tace-adânc, a moarte
pe-un umăr
poartă cerul,
pe celălalt,
pământul - pildă de răbdare
şi resemnare
contrariile
se întâlnesc în talie -
mijlocul
care leagă
ieri de mâine,
susul de jos,
viul de neviu.
-->
Comentarii
Delia, 1/2 din centaur suntem noi, cum sa nu semene? Doar ca el e mai liber si mai trist... Multumesc!
Multumesc, dl. Mihai Kanuti!
Multumesc, Lenus!
Frumos poem!
într-o mână, centaurul închide
soarele şi luna
în cealaltă,
o clepsidră....metaforica temporalitate!
în piept, străfulgeră
stoluri de păsări
cu aripi largi, cât zarea
în spate,
atârnă greu, Sisif....gîndurile ,visele,metaforice stoluri,toată devenirea lor,în ambe sensuri Sisif
mijlocul
care leagă...este esențial aici prezenta acestor versuri care dau o deschidere expresivității poetice pe final
Ce mult seamănă centaurul tău cu viaţa şi năzuinţele omului...admiraţie Anca.