CER ASCUNS
Merg prin viaţă, îndrăznesc,
Cu pasul simplu şi firesc,
Preferând să mai trăiesc,
Mi se pare foarte omenesc!
Peste drum cu bolovani,
Sfărâmaţi de mulţii ani,
Cu un sigiliu încă nepătat,
Peste lumea mare aruncat.
N-am ales nici o cărare,
Am mers pe drumul mare,
Fiind o grea încercare,
Trecută cred, de fiecare.
Îndreptat spre ultim plai,
Însoţit de-un trist alai,
Îl vor duce pe Mihai,
Nu se ştie dacă-n Rai!
Care a trecut prin lume,
Cu angelicul său nume,
Căci a fost şi el un fir,
Ce va dormi în cimitir!
Sub pământul cel străbun,
Mai multe nu vă mai spun,
Acesta este adevărul.
Nu o să mai vadă cerul!
-->
Comentarii
Minunat poem...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş