(un fel de tragicomedie)
-Să fim prieten - mi-a cerut păunul
tot înfoindu-și penele, mă vrei?
Pe o verandă vom servi dejunul
într-un gorun, de la etajul trei.
Din buza ta gusta-voi roșu vinul,
dansa-vom dansul ploii-mpăunați,
chema-vom norii să tulbure seninul
şi-i vei cunoaște pe ai mei confrați,
dar pune-ţi niște haine mai alese, grăi fudulul,
să nu mă rușinez cu tine pe alei.
Când lupul mi-a cerut prietenia
la schimb cerusem grabnic blana lui.
-Nu m-ar fi deranjat tovărășia,
zice, ca mine altul mai fierbinte nu-i.
Sunt devotat și-mi place căsnicia,
cu tine, zău, aș face vreo doi pui.
Îmi scot în fața ta, duduie, pălăria,
dar despre blană, puneţi pofta-n cui!
Eu, auzind și alteia cum spune poezia
de el, pe veci, jurat-am să mă lecui.
Și cucul mi-a cerut să-i fiu amică
pe la început de iunie sau mai,
tot mai sătul de burlăcie cică,
și-ar fi dorit cu mine un alt trai.
Interesat de-i casa mare, mică,
s-ar fi mutat cu pompă și alai
în primăvară, cu plozii și-o pisică,
ne-am fi văzut o dată-n an la ceai.
El călător, eu veșnic singurică
ca dracu' de tămâie fugit-am, fără grai!
Prietenia am dat-o unui șarpe;
se strecurase în suflet și la sân,
m-a fermecat cu anticele harfe,
din umezi buze am sorbit venin.
Alegerea s-a dovedit greşeală
căci jumătatea muşca adânc, păgân.
În tot ce-am povestit există o morală.
Tu, ia aminte la ce-am spus, învaţă
Să nu alergi după iubirea ideală;
Destinu-i scris demult în firul tors de ață!
Veronica Şerban
( 2014)
( foto: sursa internet)
Comentarii
Prietenia am dat-o unui șarpe;
se strecurase în suflet și la sân,
m-a fermecat cu anticele harfe,
din umezi buze am sorbit venin.
Alegerea s-a dovedit greşeală
căci jumătatea muşca adânc, păgân.
În tot ce-am povestit există o morală
Tu, ia aminte la ce-am spus, învaţă
Să nu alergi după iubirea ideală;
Destinu-i scris demult în firul tors de ață!