cerul deznoadă ploaia-glossa revenirii

[Viorel Gongu]

Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter,
Când paşii tăi, sub aripi, se cuibăresc în vene.
În calea mea se umflă şiraguri de ravene,
Azi, boţul meu de sânge se trage-ntr-un ungher
Privind cu disperare străfunduri de avene.

Mă simt captiv, pe umeri port cojile de lună,
În pumni, simt pulsul lumii, în teaca de hanger.
Azi, beduinul mândru, ca şoimul lui, stingher,
Îşi are numai calul şi-n valea de sub dună,
Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter.

Nisipul, plin de stele, se răsuceşte-n tul,
Iluzii şi miraje sunt roase de falene,
Speranţele, cadavre, sunt rupte de hiene.
Rămân sub ploaia rece, un boţ fetid de mul,
Când paşii tăi, sub aripi, se cuibăresc în vene.

Chem duhuri să m-ajute, eu însumi sunt descânt
Ce rupe ceaţa-n valul pierdut pe sub polene,
Să te aducă-n plasa ţesută printre gene,
Să-nchizi în lampa veche scaieţii duşi de vânt
Şi-n calea mea să umpli şiraguri de ravene.

Tot cerul şi nisipul le-am împletit în rugă
Dar nemişcat, în dană, stă vechiul velier,
Sunt condamnat la vise, la temeri grănicer
Şi-n noaptea fără capăt, uscată buturugă,
Azi boţul meu de sânge se trage-ntr-un ungher.

Mă vei găsi vreodată, când timpul o să stea
Din rătăciri trăite-n culisele de scene,
Vei fi doar amintirea frumoaselor elene,
Statuie împietrită, sub ochii reci de stea,
Privind cu disperare străfunduri de avene.

Privind cu disperare străfunduri de avene
Azi, boţul meu de sânge se trage-ntr-un ungher.
În calea mea se umflă şiraguri de ravene
Când paşii tăi, sub aripi, se cuibăresc în vene
Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter.

[Lenuş Lungu]

Superbe versuri...Felicitări!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]