Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară.
Să-l mângâie cu palmele femeia
Aşteaptă şi acum, seară de seară.
Ca lutul ars e ars de aşteptare
Pe buze i s-a ofilit scânteia.
Ea a uitat, topită-n depărtare,
Ghiveciul ce purta în pântec cheia.
Şi cerşetorul ce primea pomană
Speranţa şi-a pierdut dar întro doară
O cheamă ca un zvâcnet dintr-o rană.
Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară!
Ghiveciul a crăpat mai jos de toartă
Iar cerşetoru-i plânge epopeea.
Vasul de lut speranţele îşi poartă,
Să-l mângâie cu palmele-i femeia.
Ce amintiri se scurg prin crăpătură,
Udând cheiţa neagră, solitară.
De zâmbet să se umple până-n gură
Aşteaptă şi acum, seară de seară.
Aşteaptă şi acum, seară de seară,
Să-l mângâie cu palmele femeia.
Ce-nsingurat aşteaptă ,jos pe scară,
Ghiveciul ce purta în pântec cheia!
Comentarii