Nu fugi, clipă ştrengară!
Ştiu că trenul ţi-i în gară
Şi-orologiul trupu-ţi frânge,
De sub pleoape mi te smulge.
Mai rămâi, clipă zăludă,
Deşi ştiu cât eşti de crudă!
Lasă-te ademenită
De şăgalnica-mi ispită!
Ştiu, îţi e peste putinţă
Căci ai chip fără fiinţă,
Focul n-are-n tine vatră,
Inima ţi-i ţep de piatră.
Eşti şireată, rece clipă,
Pană smulsă din aripă,
Dar şi eu, cu vicleşug,
Fulg din pană o să-ţi smulg...
Şi ostatic o să-mi fii,
Clipă, în fotografii,
Ca să pot muşca şi eu,
Timp hain, din trupul tău.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Aurelia AlbAtros! Foarte sugestivă (pentru "chipul clipei"), imaginea adăugată.