Din noiembrie până la sfârşitul lui aprilie nimeni nu poate spune ce anotimp a fost. Toamna s-a pierdut între copaci cu frunze ce nu voiau să ruginească şi zăpadă ce nu vroia să cadă. Noaptea, frigul te face să pui lemne pe foc, iar ziua să regreţi că ai consumat din combustibilul pregătit pentru iarnă. Azi e cald, la noapte va fi frig şi mâine plouă. Ce se întâmplă cu vremea asta sau, mai exact, cu lumea asta. Îţi piere cheful de orice. Te întrebi dacă mai are rost să-ţi baţi capul cu ceva.
Acum e bine afară. Soarele chiar arde.
Oana iese în curte să-şi inspecteze cireşul pe care bunicul îl plantase cu şase ani în urmă, la naşterea ei. Îi dă ocol şi se bucură că este plin de flori.
- Bunicule, anul ăsta o să mănânc cireşe pe săturate.
- Să dea Domnul, copilă!
- Uite, sunt şi câteva albine!
- Ele ajută pomul să rodească, dar ai grijă, să nu le superi, că au ac greu.
- Dar cum fac albinele cireşe.
- Nu albinele fac, pomul face cireşe. Albinele numai duc polenul de pe o floare pe alta. Acum vino de-acolo şi lasă-le să muncească.
Peste noapte vremea se strică. Se lasă brumă, primăvara, la sfârşit de aprilie. Dimineaţa e iarăşi cald. Ioana iese iarăşi la inspecţia pomului. Îi dă ocol ca de obicei şi incepe să plângă.
- Bunicule, unde sunt florile? Erau aşa de multe.
- Măi copilă, aşa se întâmplă pe lumea asta. A fost frig şi s-au scuturau, dar uite, au mai rămas câteva.
- Dar sunt ofilite.
- Dacă ai noroc, vor face câteva cireşe.
Peste câteva săptămâni, Ioana îşi verifică recolta:
- Bunicule, nu este decât o singură cireaşă!
- Copilă dragă, mănânc-o pe aia şi gândeşte-te că ai mâncat pe săturate.
- Nu pot, e păcat.
- Nu-i nici un păcat, mănânc-o şi gata!
- Să le arăt şi copiilor cireaşa mea.
Iese pe poartă şi imediat curtea se umple de copiilaşi roind în jurul cireşului. Care mai de care se întinde să apuce boaba roşie ademenitoare, dar e prea sus şi nu reuşesc.
Bunicul se amuză de pe scândura lui de lângă gard.
- Măi copii, e doar o poamă, doar n-o să vă bateţi pentru ea!
În curte apare fratele Ioanei, Ionuţ, ceva mai mare decât ceilalţi. Examinează curtea şi pe cei prezenţi, apoi se îndreaptă glonţ spre cireş, apucă unica poamă şi o bagă în gură.
Copilaşii îneep să plâmgă. Ioana:
- Bunicule, a mâncat-o!
Bunicul se scobeşte în buzunare:
- Vino încoace! Copilă, ia banii ăştia şi du-te până în colţul străzii. Este acolo un nene care are o grămadă de cireşe.
- Nu vreau!. Eu vreau cireaşa mea. Să mi-o dea înapoi.
-->
Comentarii