Se-mpletesc rătăciri de ape,
Destine vin să se adape.
Pândesc hiene, în noapte,
Să vâneze ciute speriate.
Sufletul ciutei-i deschis
Între speranţă şi abis.
Lumea visurilor o-nconjoară –
Cruda realitate o doboară.
Îşi caută inger păzitor,
Să-i fie spintecat de fior
Sufletu-i, transparent şi pur,
Să nu se usuce-n mugur,
Luceafărul, cu stea în frunte,
Îi iese-n cale, dinainte,
Să se-mplinească speranţa,
A vieţii în mugur – biruinţa.
Hienele-i ghicesc dorinţa
Și, ca să-i zădărnicească biruinţa,
Îşi schimbă planul de bătaie –
Destinul vor să i-l jupoaie
Atunci, ciuta cea cuminte,
Cu curaj le iese înainte:
- O, voi, negre hăuri ale sorţii,
Nu-mi las visele pradă morţii.
Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.
Mircea Gordan 12.02.2010 (MdRaesculum)
-->
Comentarii
Mulțam fain, doamna Delia! Să aveți lumină în suflet și multă inspirație!
Cu drag
Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.
semn admirativ de lectură....
Mihaela, parcă ți se potrivește, nu?
Domnule Munteanu, e minunată poezia, mulțam! Nu știam de ea...
Week-end cu bucurii!
Maria (mulțam de popas!)
Mintea o scoți din negura peșterii,
Adăpînd-o din fîntîna cunoașterii
Și-o ridici-vlăstar în „picioare”
Ca să nu fie o “plantă tîrîtoare”.
Atunci, ciuta cea cuminte,
Cu curaj le iese înainte:
- O, voi, negre hăuri ale sorţii,
Nu-mi las visele pradă morţii.
Mă iau la trântă cu destinul,
Îmi iau ca aliat Demiurgul
Și-l pun să vă lumineze, – soare-
Să vă alunge, - hăuri rătăcitoare.
ah! am patru picioare
astept sa pierd doua
ca sa am o minte noua
luminata, sclipitoare
sa fiu Ciuta cu speranta,
stea in frunte- cutezanta
Camelia,
Aceasta-i bună întrebare:
- are două, sau patru picioare?-
- Două, de-i ciuta...cuminte
și patru, de-i fără pic de minte!
Ciuta ta, are doua picioare sau patru, draga Mircea?