Împrumut prea repede trăirile altor oameni,
se strecoară-n echilibrul meu launtric
aşa cum priveşti un clawn
ce-şi transferă tristeţea-n bucurie
prin gesturi suprapuse şi largi.
Omul-clawn rămâne ascuns în mască,
îşi joacă rolul plin de convingere,
creează momente hazlii şi bizare,
lasă dezinvolt amprenta sa pe situaţii.
Toţi cei cel urmăresc şi mai ales copiii
îi spulberă amărăciunea prin aplauze
şi mirajul se-ncheagă-n spectacol,
de timpul trece pe neobservate.
Abia la sfârşit începi să înţelegi
starea de bine inoculată în care te afli,
ce clawnul şi-o impune pe scenă
şi spectatorii văd ce vrea el să vadă.
-->
Comentarii