clipa ce vine
mă bate timpul, clipa ce vine,
se prăbușește spre asfințit,
lumea petrece, totul devine,
și totul cade în infinit.
îmi bate vântul în vele,
mi-e dor de-un senin fără nori,
de cetățile mele de stele,
de zborul înalt de cocori.
mă bate timpul, steaua de sus,
între ceruri și-ntre pământ,
mi-e teamă că am ajuns la apus,
cu aripa frântă, cu părul cărunt.
îndreaptă-mi zborul meu liniștit
pe unde zboară toamna cocorii
și fă din mine un fiul iubit,
s-aprind stelele nopții și sorii.
îngroapă în amintire trecutul,
nu mă mai ține în ploaie și vânt,
desparte-mă, Doamne, de lutul
ce se va face pământ...
joi, 9 august 2012
-->
Comentarii