Cu auzul făcut pâlnie, alerg privirea
prin foşnetul pădurii şi dorul aleargă
odată cu mine. Păsările ne dau startul
în crosul vieţii cu atenţia furată de flori
ivite la colţ de rădăcină, să ne întoarcem
gândul spre copilul din noi, care, încă,
zămisleşte vise, naiv, cântă gărgăriţei
aşezate pe deget, cu faţa spre cer
şi bucuria pe chip, a clipei.
08.05.2015, ora 17,00’
-->
Comentarii
multumesc din suflet tuturor, o seara/noapte binecuvantata, Marius
Frumoase versuri,,frumoase amintiri! Apreciere!