clipe de toamnă
frunzele s-au făcut de aramă
zilele-s negre cum e cenușa
cine-mi mai deschide și mie ușa
și cine la telefon mă mai cheamă?
șiruri de cocori și-au luat zborul
aș vrea cu gândurile mele să plece,
vântul bate melancolic și rece
plimbându-mi prin lume singurătatea și dorul.
miroase-a tămâie via din vale
și toamna s-a făcut o nălucă,
pe mine m-apucă dorul de ducă
dar unde s-apuc, spre ce cale?
unde ești copilărie uitată,
unde-s clipele mele frumoase,
unde-s toamnele mele mănoase,
unde ești mamă, unde ești tată?
ce trist sună aceste-ntrebări
acum când toamna adastă la poartă
e parcă un tablou de natură moartă
de un pictor rătăcit pe cărări…
5 septembrie 2011
-->
Comentarii
Îmi plac cum... curg versurile, de manual
Cu prietenie Lenuş
șiruri de cocori și-au luat zborul
aș vrea cu gândurile mele să plece,
vântul bate melancolic și rece
plimbându-mi prin lume singurătatea și dorul.