Am adunat clipă lângă clipă
strângându-le-n mâini şi s-au înmulţit
demult este de când începusem să le pierd
printre degete una câte una dar nu le-am lăsat
m-am repezit peste ele şi am tot încercat
să le ţin lângă mine să nu se risipească
pentru a ţi le dărui ca să ştii
că eşti o bucăţică din mine şi conştinţa mea.
Apoi când am văzut cât de neîncăpătoare
se făcuse în faţa mea gireada de clipe
şi nu mai reuşeam să le ţin în faţa mea
pentru că se-ntindea peste tot în jurul meu
a început să-mi placă bijuteria IUBIRE la nebunie.
M-am apucat să fac un colier două trei patru
şi-am continuat în facerea lor fără oprire
până când nu le mai ştiam numărul
fiindcă nu mai încăpeau la gâtul tău
deveniseră salbe imense care te subjugau.
Neputând să le vezi strălucirea şi simţind
doar greutatea şi incomoditatea ce te încărcau
ai pus mâinile pe ele şi-ai tras să le rupi
pentru a le arunca crezând probabil
că vor afecta imunitatea clipelor tale
ce nu aveau nicio legătură cu mine.
Dar ai uitat că m-ai ajutat cu clipele mele
de s-au înmulţit în acel hal fără de hal
şi dacă ai fi vrut te-aş fi ajutat şi eu cu ale tale
şi-aş fi făcut alte coliere şi salbe
apoi le-am fi împletit cunună clipele noastre
ca fericirea noastră să fie o mare artistă
ce-ar fi cântat şi dansat pentru omenire.
Acum numai clipele mele plâng
au rămas doar o mare de nisip de care nimeni
nu are nevoie în deşertăciunea
ce-ai sădit-o adânc în mine şi-n jurul meu.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii