În miez de iarnă când ceru-și scutură fulgii, aud bătăi (fi)nuțe la poartă. Cum să nu deschizi, omule, când tocmai au trecut sărbătorile? N-ar putea să fie un bun amic… mai întârziat care să te caute?
Și… am deschis!
Era gripa!
Nu știu cât m-o fi căutat a dracului de nenorocită, dar… m-a găsit. Nu numai că m-a găsit, dar mi s-a urcat în fânărie, în pătul, în coteț, până și-n cușcă mi-a intrat. Bagi pe dracu-n casă și te vaiți că nu mai scapi de el. Stai cu musafirul de vorbă, îi pui totul la dispoziție și el te-nvăluie cu scoarța blestemului.
Nu mai pot scoate hoașca din casă, frațilooor! Degeaba-i spun că am multe cuvinte ascunse în călimară, degeaba-i dau cu leacuri de la muma Omida ori baba Floarea din capul satului, degeaba o înăbuș cu țuică fiartă cum m-au învățat „nește (h)uni”, degeaba frecții (cred că nici masajul taylandez n-are eficiență), tincturi, carmol (carmol, bă, nu formol… cum vrea asta…) sau behăit de popă castrat…
Ea… nimic, respect regula ei, nemernica: 10 zile cu tratament ori o săptămână și trei zile fără…
N-am decât cinci zile și… iată… aiurez…
20012019 – Rm. Vâlcea
-->
Comentarii
Lecturat cu mare drag!