Ionuţ grăbi paşii printre pomii şi trandafirii din parc, ocolind o porţiune de gard viu. Nefiind atent, greşise drumul, megând pe o altă alee decât pe cea care plecaseră Alina, Ani şi Mihai. Venirea ploii i se părea netăgăduită, având impresea că simte primii stropi. Acum nu-l mai amuza ideea unei "băi" în natură, nu voia să-l prindă ploaia pe drum, până la discotecă. Entuziasmul său de-a se apropia de Alina pentru ai cere prietenia, începea să se cuibărească tot mai mult în inima lui, dar în acelaşi timp începeau să-şi facă apariţia şi îndoielile, prin întrebări şi răspunsuri.
În mintea sa se formase un lung şir de gânduri, pe care el încerca să le pună în ordine. Se gândea la Alina şi la prietenii ei, la Andreea şi la Cornel, la toţi cei din discotecă şi la el însuşi, cum Andreea îl considerase fraier în faţa tuturor.
"Cum să mă duc aşa, tam-nesam la Alina, să-i cer prietenia? Cred că i s-ar părea ciudat. Şi pe urmă cred că trebuie să am grijă să nu mă dau de gol, că am fost în spatele lui Eminescu şi-am auzit conversaţia lor. Mmmm, chiar m-a luat Andreea de fraier. O mai avea tupeu să se ducă la discotecă, de atunci? Cred că da, la nesimţirea ei, nu m-ar mira. Şi na, poate se vor uita toţi la mine ca la maşini străine, când mă vor vedea. Ce-ar fi dacă m-aş duce acasă? O să văd eu cum mă voi apropia de Alina, că nu pot aşa dintr-o dată, ar putea să bată la ochi, nu? Doamne! Cum să fac? N-am nici cea mai vagă idee. Mai bine să mă duc acasă."
Şi în loc să meargă spre COBRA, îşi îndreptă paşii spre casă. Făcând câţiva paşi, se auzi strigat:
- Ionuţeee! Ionuuţ!
- Da! Răspunse el şi întorcându-se, îl văzu pe Dan, prietenul lui Mihai.
Dan venise de la ţară de vreo două zile. Nu se întâlnise cu Mihai şi cu fetele încă, pentru că avusese o problemă de rezolvat. Se întâlnise numai cu Arabul, care îi povestise despre isprava Andreei şi-a lui Cornel.
Dan era un băiat înalt, slăbuţ şi tuns scurt. Avea ochii mici şi verzi, un nas mare şi nişte buze subţiri care, abia le vădeai atunci când îl priveai. Era tot timpul vesel şi când râdea, i se vedea dantura cariată. Dacă îl vedeai pe Dan râzând, n-aveai cum să nu râzi. Nu era vorba de faptul că ai fi râs de el, ci pur şi simplu râsul lui era contagios. Era îmbrăcat într-un trening negru şi era purta în nişte adidaşi galbeni. Sub bluza de trening avea un tricou bleu, larg şi lung, cu imaginea unei cascade. Era un prieten de nădejde pentru oricine şi mai tot timpul era pus pe şotii. Chiar şi atunci când era vorba de ceva serios, făcea haz de necaz întrun mod atât de simpatic încât, oricât ai fi fost de supărat, tot râdeai cu el.
- Salut! Ce faci? Şi dând noroc cu Ionuţ, unde mergi? Nu vii la discotecă?
- Nuu, nu vin, mă duc acasă, răspunse nehotărât Ionuţ.
- De ce? Spune-mi sincer, de ce?
- N-am chef de discotecă, Dane, îi spuse, întorcând capul.
- Bă Ionuţe, de ce eşti fraier? Hai să-ţi spun eu de ce nu vii, tu nu vii din cauza fazei cu Andreea şi Cornel, că mi-am întins puţin antenele când am venit de la ţară şi-am aflat. Dar să-ţi spun ceva măi băiete, dacă nu vii, faci o mare greşeală. Şi-am mai aflat că ei au mers la discotecă în fiecare seară de-atunci, fără să se sinchisească. Aşa că lor ar trebui să le fie ruşine să mai apară în COBRA, nu ţie. Aaa! Şi încă ceva, nimeni nu-i bagă în seamă, nimeni nu vorbeşte cu ei. Vin acolo, dansează împreună şi poate sunt ei fericiţi, dar sunt ignoraţi de toată lumea.
Ionuţ îl privi, dar nu spuse nimic şi Dan îi mai spuse:
- Tu te duci acasă şi stai singur, în timp ce ea îşi vede de viaţa ei mai departe. Crezi că merită?
- Ştii ceva? Ai dreptate, dacă aşa stau lucrurile cu Andreea şi cu Cornel, atunci hai că vin, că nu este ea singura fată de pe lumea asta, se hotărî Ionuţ, gândindu-se la Alina.
În timp ce Dan îi explica lui Ionuţ cum stau lucrurile, începuse să plouă. Băieţii se luară de după gât şi porniră spre discotecă. Imaginea celor doi băieţi prin ploaie era haioasă. Dan, fiind mai înalt decât Ionuţ cu douăzeci de centimetri, se aplecase uşor spre Ionuţ, care facea un mic efort de-al ţine de după gât, dând impresea că se agăţa de el.
Când ajunseră în faţa discotecii, căutară banii să-i plătească intrarea lui Ginu, dar Arabul, care era şi el la uşă le spuse:
- Lasă, în seara asta sunteţi invitaţii mei.
- Merci Arabule.
- Ionuţeee, Daneee, bine aţi venit! Le ură Arabul, chiar mi-a fost dor de voi, mă. Şi tu Ionuţe, n-ar fi trebuit să lipseşti atâta, dar...să ştii că te înţeleg.
Ionuţ îl privi atent pe Arabul, în timp ce acesta îl bătu pe umăr şi îi mai spuse zâmbind:
- Hai, capul sus! Acum, treci în discotecă.
Şi apoi, dându-se la o parte împreună cu Ginu care zâmbea, Dan şi Ionuţ intrară în dicotecă.
Prin îmbulzeala din discotecă, mulţi îi salutau, făcându-le cu mâna şi alţii îl băteau pe umăr cu mâna pe Ionuţ. El însă îi căuta cu privirea pe Alina, Ani şi Mihai, până când îi văzu. Ani şi Mihai stăteau cu faţa şi îi observară pe cei doi băieţi, în timp ce Alina era cu spatele.
Curând ajunseră la câţiva paşi de ei, Ionuţ se opri şi-o privi atent pe Alina, zâmbind. Se apropiară de ei, le salutară pe fete şi dădură noroc cu Mihai. Alina încerca să-l observe discret pe Ionuţ, dar nu reuşea, deoarece şi el o privea din când în când.
La un moment dat Ionuţ îi văzu pe Andreea şi Cornel, dar întoarse capul dezgustat şi în clipa aceea Dj Johnny spuse de la pupitru:
- Bine ai venit, Ionuţ! Şi cu drag, o dedicaţie specială pentru prietenul nostru Ionuţ, o voce extraordinară, va cânta acum pentru Ionuţ: Freddie Mercury - "Living On My Own".
- Oaaau! - se auziră vocile tuturor din discotecă.
Mihai şi Dan se opriră din dans şi discutau între ei. Alina, Ani şi Ionuţ dansau, în timp ce privirile Alinei şi ale lui Ionuţ se intersectau des şi Ani se amuza, observându-i discret.
Ionuţ, privind-o pe Alina, se gândea cum să facă să se apropie de ea, în timp ce Alina nu ştia ce să creadă despre privirile lui îndreptate spre ea. Când se termină melodia "Living On My Own", Dj Johnny anunţă melodia "I Will Always Love You", a lui Whitney Houston. Mihai o invită pe Ani la dans, Dan invită şi el o fată din apropierea lor şi atunci Ionuţ profită de ocazie şi o invită pe Alina. Fata simţi că nu mai poate de bucurie, în timp ce el o ţinea în braţe, zâmbind. Când se termină melodia, îi şopti la ureche:
- Vrei să ieşim puţin afară? Aş vrea să vorbesc ceva cu tine.
Alina, făcând ochii mari, aprobă din cap că da. Se luară de mână şi ieşiră afară, uitând amândoi să-şi mai ia rămas bun de la prietenii lor. Ceilalţi din discotecă, mai ales cei care-i cunoşteau pe amândoi, s-au bucurat să-i vadă ieşind împreună.
Ajungând la ieşire, Ionuţ îi spuse lui Arabul:
- Ieşim puţin afară, dar ne întoarcem.
- Aici sunt şi vă aştept, dragii mei, răspunse Arabul, zâmbindu-le.
Dar în gândul lui, Arabul ştia că nu se vor mai întoarce în seara aia.
Făcură câţiva paşi prin ploaia care părea să se oprească, îndepărtându-se de discotecă. Alina se opri în loc şi îl privi. Ionuţ se opri şi întorcându-i şi privind-o la rândul său, spuse:
- Vreau să te-ntreb ceva. Vrei ... vrei să ... fii prietena mea?
Alina rămase cu ochii mari şi cu gura căscată. Visase de atâtea ori la clipa asta încât, acum că această clipă devenise reală, nu-i venea să creadă. El îi mângâie obrazul şi şuviţa. Privind-o din nou, fascinat de ochii ei albaştri-verzui, o mai întrebă o dată:
- Vrei să fii prietena mea?
- Da, răspunse ea şoptit.
- N-aud, mai zi o dată, te rog, îi spuse el, punând mâna la urechea dreaptă şi aplecându-se spre ea.
- Daaaa, vreau, spuse ea mai tare. Doamneee! Da vreau.
Atunci el o luă în braţe, o sărută uşor pe obraz, apoi pe buze, după care urmă un sărut fierbinte. Se luară de mână şi plecară spre parc, fără să observe că toţi cei din discotecă ieşiseră să-i vadă, pentru că Arabul îi anunţase că:
- Băăă, veniţi să-i vedeţi pe Alina şi pe Ionuţ, că ăştia nu se mai întorc în seara asta aici.
Sfârşit
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc Mircea, am să mă gândesc la ce ai scris aici.
La oricare sfîrșit îți pare rău că se termină, dar orice sfîrșit poate fi un nou început și sunt tineri, așa că despre viața lor se mai poate scrie...