Codrul verde când zăresc,
Să-l cutreier îmi doresc.
Stau sub pomi adeseori,
Gândul se ridică în nori.
Și privesc departe-n zare,
Cum răsare Sfântul Soare.
Păsările, cântă ușor,
Mi se pare, că eu zbor.
Vântul gingaș mă alină,
Inima de viață-i plină.
Flori mă-nvăluie-n parfum,
Mă transform, mă fac mai bun.
Uit de tot ce-i rău pe lume,
Codrule, eşti... o minune!
Imagine din Internet
Comentarii
Minunată imagine, Maria! Mulțumesc frumos!
Prețuire și drag!
Mulțumesc mult, Vladimir!
Plăticuță... Codrul tău
sincer e pe placul meu -
are tot ce-i necesar
pentru suflet... ca balsam ...
Mulțumesc pentru popasul Tău literar aici: în "Codru", Vladimir!
Mulțumesc frumos, Dle Mihai Ștefan Arsene!