codrul
s-a-ndeșit de primăvară
codrul meu cu frunze mii,
l-am văzut întâia oară,
aducându-mi bucurii.
se aud prin lăstăriș
multe glasuri ce mă-ncântă,
păsările stau pitiș,
ciripesc și ziua-mi cântă.
zecide grauri, păsări sure,
de nuntire straturi strâng,
printre ierburi și răsure
se sfădesc așa prin crâng.
codrul meu de altădată,
nu mai sunt de-acum copil,
ast-a fost demult, odată,
mult iubitul tău, umil.
între cer și-ntre pământ,
tu ești veșnic, codrul meu,
amândoi bătuți de vânt,
trecător sunt nuamai eu…
sâmbătă, 6 aprilie 2013
-->
Comentarii
sa-ndesit de primăvară...Să fie și-n suflet!
Toată admiraţia pentru acest poem minunat