Gândul rătăcește pe cărări înzăpezite,
dar în noaptea asta presimt că
bagheta magică se va roti sub fereastră,
privesc prin perdeaua amintirilor
şi parcă-ți simt respirația... o adiere caldă,
plăcută, amețitoare... răscolitoare boare.
Să fie puterea gândului atât de convingătoare
să-ngenuncheze chiar distanța și timpul?
Noaptea se așterne cuminte peste inima mea
şi mă-mpresoară nevoia unei armonii secrete;
o nălucire albă trece prin faldurii de perdea,
şuvoaiele de gânduri curg... curg fierbinți,
iar mâna caligrafiază o dorință ascunsă
pentru desaga cu daruri a lui Moș Nicolae,
prins în zăgazul cuvintelor nedesluşite.
Condurii sufletului vor fi întotdeauna lustruiți!
6 Decembrie 2017 - MIT

Comentarii
AureliaAlbAtros , multumesc pentru comentariu si semnul de apreciere!
Pop Dorina , iti multumesc pentru lectura, comentariu si semn!
Semn de lectură.