Copac bătut de ploaie şi de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt şi-acum în gândurile mele.
Prieten drag, de cînd eram copil,
mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,
ajuns cândva departe..., în exil,
mi-ai fost balsam și dulce alinare.
De strajă-ai stat în amintirea mea
să port în sânge patria străbună,
nimic în calea dorului să-mi stea
de voi gândi în limba mea română.
Comentarii