copilării
suvenire, amintire,
carele cu coviltire,
curg pe gura drumului,
către toamna nimănui
și eu le visez în somn,
în costum măreț de domn,
în costumul Lerului
dorm pe prispa cerului
și visez copilării,
fete îmbrăcate-n ii,
moșii satului la sfat,
mama la dereticat,
tata la coasă-n grădină,
casa scăldată-n lumină,
cerul tremurând prin ramuri,
fulgi de nea venind pe geamuri,
eu copil pe doi cai suri,
îmbrăcat în dulci armuri,
cu pușculița-n șerpar,
un voievod viteaz ce par,
iau din sanie un bici
și mă bat cu pricolici,
trec pădurea ca un modru,
pustiind deja tot codru,
pe unde apele curg,
eu mă bat cu Crai Amurg,
pe unde apele stau
eu mă bat tot cu Bau-bau.
peste boltă se anină
stelele nopții-n ruină,
pân la mine n-a pătruns,
urma smeului ascuns,
stă în plumbul lui ciudat
și m-așteaptă la vânat,
dar sub șeauă și canaf,
am să-i scriu un epitaf.
unde ești, divină mânză,
care te-am pictat pe pânză,
din frumos genunchiul tău
joacă zaruri dumnezeu,
din țurloaie țâțele
și-au făcut ghem mâțele
și din coapsa ta încinsă,
praf de stea prin iarbă ninsă.
te-am purta un an pe brață
ca pe cea mai dragă țață
te-am căutat peste tot
ascunsă-n lumea lui Lot,
te-am căutat și prin fântâni
dar am găsit doar doi bătrâni,
faraoană cu ochi murgi,
unde dracului te duci?
faraoană, cer de lapte,
hai, vorbește-mi doar în șoapte,
vino pe plai de iasomie
pe iarbă moartă, iarbă vie
o lume-ntreagă ne blesteme,
noi pe covor de crizanteme,
să mai gustăm numai odată
otrava dulce, blestemată…
și-apoi să ne nemurim
mai la deal în țințirim.
joi, 12 iulie 2012
-->
Comentarii