Copilărie

Licăriri de raze rătăcesc mai voioase, 

atinse de vânt frunzele zgomotoase

Nu vreau să mă desparte de copilărie,

peste cerul nopții stelele se împrăștie.

 

Și Luna scrie lumini pe frunzele verzi, 

câteodată ochii triști sunt umezi,

Privirea tăcută se strecoară iar afară,

multe petale acum printre stele zboară. 

 

Lângă mine se odihnesc multe amintiri 

adun în suflet ale copilărie povestiri, 

Tot cerul își limpezește seninul adânc, 

acum câteva cireșe coapte mănânc. 

 

Călătoresc iar prin al sufletului labirint 

 în zâmbetul tău este un frumos alint, 

Răsfoiesc mereu o îngălbenită  carte, 

când  gândul pleacă tot mai departe. 

 

Un freamăt vechi în suflet se trezește, 

printre stele Luna liniștită se ivește, 

Pendulul de stejar vechi ticăie încet, 

ascund o lacrimă   iar într-un zâmbet 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->