Licăriri de raze rătăcesc mai voioase,
atinse de vânt frunzele zgomotoase
Nu vreau să mă desparte de copilărie,
peste cerul nopții stelele se împrăștie.
Și Luna scrie lumini pe frunzele verzi,
câteodată ochii triști sunt umezi,
Privirea tăcută se strecoară iar afară,
multe petale acum printre stele zboară.
Lângă mine se odihnesc multe amintiri
adun în suflet ale copilărie povestiri,
Tot cerul își limpezește seninul adânc,
acum câteva cireșe coapte mănânc.
Călătoresc iar prin al sufletului labirint
în zâmbetul tău este un frumos alint,
Răsfoiesc mereu o îngălbenită carte,
când gândul pleacă tot mai departe.
Un freamăt vechi în suflet se trezește,
printre stele Luna liniștită se ivește,
Pendulul de stejar vechi ticăie încet,
ascund o lacrimă iar într-un zâmbet
-->
Comentarii